Imagini peste ani

(după Mihai Eminescu) 

De treci munţii, din Poiana, scurtând drumul prin păduri,
Se dezvăluie privirii sumbru lac de cianuri,
Dincolo de carieră, de omăt îţi pare tot,
Din pădurea seculară n-a rămas măcar un ciot,
Pare că ăst colţ de lume l-a uitat şi Ziditorul,
Că pe-aici, de-o veşnicie, neam de neam n-a pus piciorul.
Ici şi colo, câteodată, pe o margine de grind,
Vezi bobiţele de aur, printre pietre licurind;
Ele, doar, stau mărturie că le-au scos la suprafaţă
OAMENII care, se pare, n-au ţinut deloc la VIAŢĂ
Şi-au săpat în trupul ţării, nemilos, adâncă rană
Chiar pe locul unde, cică, a fost... Roşia Montană.