Se afișează postările cu eticheta Miami. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Miami. Afișați toate postările

marți, 3 septembrie 2013

Coabitare


(după Mihai Eminescu)

La un semn, deschisă-i poarta şi, ajuns sub copertină,
Preşedintele coboară, cam nesigur, din maşină.
- Tu eşti Ponta? - Da, şefuţu`! - Vin să te trag de breton,
Că, de-o lună şi jumate, nu-mi răspunzi la telefon.
- Orice gânduri ai, şefuţu`, chiar şi unul mai trăznit,
Cât coabităm în pace, eu îţi zic bine-ai venit!
Despre partea cu bretonul, însă, şefu`, să ne ierţi,
Doar n-ai vrea, fiind de faţă ziariştii, să mă cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă, de la poartă, a ta cale,
Nu să-mi vii la mine-n curte cu nu`ş ce istericale...
De-o fi una, de-o fi alta, ce e scris în Protocol
Bucuroşi le-om duce toate, numai s-o luăm domol.
- Cum? Când lumea mă iubeşte şi-n recentele sondaje
Am ajuns, ca-n vremea bună, să cresc iar în procentaje,
Când războiul cu mogulii şi corupţii e în toi,
Eu, arhanghelul dreptăţii, să mă-mpiedic de-un puţoi?
O, tu nici visezi, măi Ponta, cât de multe bobârnace
Am primit eu de la unii de vreo nouă ani încoace!
Chiar pe când eram ministru, multora le-am stat în glotă,
De au vrut să-mi pună-n cârcă toată dispăruta flotă,
Toţi ce banul fără muncă au vizat în astă vreme,
Ca hultanii, năvălit-au, doar spre a-mi crea probleme,
Fulgerele revărsat-au de pe micile ecrane,
Însă fulgerele-acestea nu-mi produseră frisoane.
La referendum văzut-ai cum v-aţi făcut iar de râs,
Toate zbaterile voastre nefiind decât un... fâs?
Când văzui acea mulţime câtă frunză au copacii,
M-apucară, Victoraşe, pe cuvântul meu, toţi dracii,
N-am avut decât cu ochiul semn a face, sau cu mâna,
Şi-i săltară procurorii pe moşnegi cu anasâna.
Nu accepţi, se vede treaba, o câtime de dojană
Când afirmi „Primit-ai mită pentru Roşia Montană”.
Dragul meu, în tinereţe n-am fost privilegiat,
Iar când mi-am luat brevetul, să ştii că n-am plagiat.
Folosesc elicopterul, survolând şi munţi şi văi?
O fi precum spui, dottore, dar n-o fac pe banii tăi!
Şi-ţi mai spun, aşa în treacăt, că n-am scos o vorbuliţă
Când trimisu-te-a-n vacanţă, la Miami, unul... Ghiţă,
Dar tu, cu noroiul, zilnic, pe ecrane mă împroşti,
Tot sperând că-ţi dau crezare telespectatorii proşti,
Spui că prinşilor cu japca eu le-am fabricat dosare,
Că serviciile toate îmi stau astăzi la picioare,
Că-naintea-mi procurorii au făcut cu toţii sluj,
Dac-au fugărit prin sate câte-o babă sau un ghiuj...
- Gata, şefu`, ai dreptate cu tot ce-mi spui verde-n faţă!
Îndrăznesc să întreb, totuşi: Whisky simplu sau... cu ghiaţă?

vineri, 10 februarie 2012

Declaraţie de avere




Cu întârziere declar (şi iertare îmi cer!)
că-n seifuri, la bănci, nu am niciun ster
de Euro, pământ nici atât,
doar praful ce mi se insinuează în gât
din gropi botezate cu nume de stradă,
orătănii nu am, nu am nici ogradă
la Corbu, la Breaza, Snagov sau aiurea,
un copac nu am, măcar, din pădurea
ce se distruge, după veacuri şi veacuri,
n-am iahturi, nici voie nu am, azi, pe lacuri
să prind un biban, un caras, o plătică,
un peşte, oricare, căci alde Mitică
stăpâni sunt în ţară, acum, peste toate,
n-am marmură, aşa că palate
nu-mi pot înălţa, la poale de stâncă,
n-am aia, n-am aia, mă mir cum de încă
mai am, ca şi alţii, atâta răbdare
s-aştept o minune, s-aştept o schimbare,
nici vilă, pe plaja de vis din Miami,
nu mi-am cumpărat, cu bani de la mami,
pe care aceasta i-a strâns de prin piaţă,
vânzând, la tarabă, ridichi şi verdeaţă,
nu am o epavă, rămasă din flotă,
din banii pe-aceasta să-i fac fetei dotă,
dar pot, fără teamă, să-mi urlu năduful,
văzând cum prosperă săracii cu duhul
ajunşi să conducă poporul sărman,
odraslele celor cu extra-viran,
pe care-l măsoară cu tona şi cubul...
Când, oare, şi cine va strânge şurubul?


Ilie Bâtcă