Odă coloneilor lui Oprea

(după Vasile Alecsandri)

Falşi oşteni ai ţării mele ce v-aţi bulucit în frunte,

Să acaparaţi, vremelnic, funcții mari sau mai mărunte,

Ați fugit în tinerețe de-acea sfântă datorie

De-a vă pregăti, la Oaste, pentru vremuri de urgie,

Astfel că, în viața voastră, n-ați pus mâna pe o armă

Și nu știți, pe dinăuntru, cum arată o cazarmă.

Venind de la șeful vostru, ordinul de avansare

Pus a fost de Gabi Oprea, mintenaș, în aplicare.

Nici eroi de mari războaie n-au primit atâtea trese,

Câte v-au fost date vouă, din meschine interese,

Şi, în nesimţirea voastră, călcaţi totul în picioare:

Şi trecutul astei naţii, şi credinţă, şi onoare.

Cu-a strămoşilor mărime măsurându-vă de-o seamă,

V-aţi făcut, cu trese, poze, bune doar de pus în ramă,

Ca să vadă, peste vreme, când vor creşte, ăia micii

Cât de mândră le e stirpea, ce eroi le-au fost bunicii,

Despre „faptele de arme” povesti-vor zile-ntregi,

Neştiind că, de armată să scăpaţi, v-aţi dat betegi.

O, viteji de operetă, poate cartea de Istorii

Aţi fi vrut să consemnze ale voastre false glorii!

Că, la Plevna, pe redută, cei dintâi aţi pus piciorul,

Că, la Mărăşeşti, cu pieptul, aţi apărat Tricolorul,

Că a voastră tinereţe, prin cumplitele Siberii

V-aţi lăsat-o îngropată, sub mormane de mizerii,

C-aţi stropit cu-al vostru sânge, la Carei, ultima brazdă,

Alungând pe veneticii ce-ar fi vrut să ne ia-n gazdă,

Sau că-n nopţile de iarnă, când eraţi în aplicaţii,

V-a acoperit doar cerul inundat de constelaţii.

Pentru „faptele de arme”, pentru-al vostru „eroism”,

Aţi primit acele trese de la Oprea. Cât cinism!