Merg clujenii la votare

(după Mihai Eminescu)

La un semn, deschisă-i calea şi intră semeţ în Cluj

Fostul premier ce-n viaţă a făcut tot timpul sluj.

- Tu eşti, Tişe? - Da, Emile! - Am venit din Capitală,

Să cuceresc Primăria, c-am auzit că e goală!

Da`, ia zi, Aline, frate, unde e Sorin Apostu,

Să-i mulţumesc, ca tot omu`, că mi-a lăsat liber postu`?

- Orice gânduri ai, Milică, şi orice doreşti a face,

Nu mai scormoni rahatul, lasă-l pe Sorin în pace,

Că e cercetat, săracul, pentru luarea de mită

Şi-o să tragă pentru asta, fie-i pedeapsa primită!

Da`, ia stai puţin, Emile! Hai, că, iarăşi, mă uimeşti!

Tu n-ai auzit de asta, când erai la Bucureşti?

S-a vorbit destul prin presă că la noi, în Cluj Napoca,

Nici un contract nu se-ncheie, la primărie, pe moca.

Despre astea, îţi spun sincer, chiar că n-am avut habar,

Dar tu eşti mai în problemă, c-ai fost o vreme primar

Şi, de-ar fi să-i dau crezare avocatului lui Stoia,

Toate se făceau pe-aicea, după cum îţi era voia.

- Cum, când eu, ca prim ministru, aveam ţara la picioare,

Tu cutezi să pui asupra-mi acest semn de întrebare?

O, tu nici nu visezi, măi,Tişe, câţi în calea mea s-au pus,

Ponta şi cu Antonescu m-ar fi vrut demult răpus

Şi-n partidul meu de suflet sunt destui ce-mi râvnesc locul,

Numai că, din fericire, nu prea le-a surâs norocul.

Dacă nu ieşeau în stradă viermii ăia, ciumpalacii,

Eram premier şi-acuma, nu un prost la coada vacii,

Să-i rânesc iar bălegarul şi s-o hrănesc cu coceni.

Singura speranţă, astăzi, mi-o pun iarăşi în clujeni.

Şi abia tăcu sărmanul... Ce mai freamăt, ce rumoare!

Cete, cete, vin clujenii, vin cu toţii la votare,

Un cuvânt despre hoţie nu auzi, toţi tac chitic

Şi punându-şi votu-n urnă, îl fac mare pe-un pitic.