Joienel şi... horticultura

Văzând că Joiana umblă prin ogradă,
Joienel o prinse uşurel de coadă
şi, ca altă dată, foarte circumspect,
reluă cu mă-sa un mai vechi subiect.
- Din această curte primită ca dotă
îmi revine, mamă, şi mie o cotă,
una cât de mică, dar să-mi aparţină?
- De ce, Joienele? - Să-mi fac o grădină
pe care, din toamnă, s-o împart în straturi,
iar la primăvară să pun zarzavaturi,
cucurbitacee, nişte crucifere,
vinete, tomate şi tot ce se cere
să aibă în curte omul gospodar...
- Joienele, mamă, dar tu ai habar
că grădinăritul cere mult efort?
- S-o crezi tu, mămucă, e un fel de sport
pe care îl practici, ca să fii în formă,
pentru asta, zilnic, îţi fixezi o normă
şi mergi în grădină, unde dai cu sapa
până, de pe tine, simţi cum curge apa.
- Cine mai munceşte azi cu aşa spor?
- Am văzut un nene la televizor
cum culegea roşii, mulţumit de sine,
şi să ştii că nenea nu-i un oarecine.
- O fi nenea ăla bun horticultor,
însă din postura de conducător
pe care o are, dânsul ne arată
cam cât valorează...ceapa degerată.

Joienel şi... simularea

- Mămiţică dragă, de pe la amiază

am nişte simptome grave de gălbează,

am simţit, deodată, o hipotermie,

am scaune dese, am şi anemie,

ce mă-ngrijorează însă cel mai tare

e că îmi lipseşte pofta de mâncare...

- Mai taci, Joienele, nu-ţi mai răci gura,

să nu-ţi scadă iarăşi, brusc, temperatura!

Ai scaune dese? Cred şi eu că ai,

c-ai băgat în tine cât într-un buhai,

de ziceai că turcii ţi se bat la gură,

ia să mănânci seara şi tu cu măsură

sau, dacă se poate, să sari peste cină

şi să vezi, băiete, că n-o să-ţi mai vină

să stai toată ziua numai la privată,

mi-ai mâncat făina toată din covată,

de-aia nu ai astăzi poftă de mâncare,

nu că ai simptome de vreo... gălbinare

şi, băiatul mamii, să nu-mi spui tu mie

că lenea se cheamă, de-acum, anemie!

- Bine, mămiţică, iată, retractez,

dar cum ţi-ai dat seama că eu simulez?

- Şi eu, Joienele, când am declarat

că-l iubesc pe tac-tu, am cam... simulat,

dar n-aveam ce face, pentru că, mămică,

m-a-mpins de la spate scumpa ta bunică

şi m-a dat de-acasă după un cornut

care-n simulare e neîntrecut.

Când băgam în brazdă, primăvara, plugul,

simula că trage, ca şi mine, jugul

sau când stăteam, noaptea, singuri în obor,

simula că face cu mine amor.

Acum, la Milano, tu crezi că lucrează?

- Ştiu şi eu, mămucă, poate simulează,

de-asta ne trimite bani din an în paşte,

cam aşa stă treaba, însă recunoaşte

că în ţara nostră nu sunt simulanţi

care să-i întreacă pe... - Pe guvernanţi?

Aşa-i, dragul mamii, ăştia simulează

nu fleacuri ca tine, de-astea cu... gălbează,

tot ce fac ei astăzi e o simulare,

încât Joienele, de-aşa guvernare

(îţi spun numai ţie), îmi cam vine acru.

- Păi, nu-i guvernare, e un... simulacru!

Joienel şi... Salmonella

- Eu cred, Joienele, că puiul acela
care picoteşte are Salmonella!,
îi zise Joiana viţelului care
căuta prin curte ceva de mâncare.
- Ce-ţi veni, mămucă, aşa tam-nesam,
lasă-mă în pace, altă treabă n-am
decât să casc gura la nu ştiu ce pui?
- Eu zic să caşti ochii, altfel te expui,
fiindcă Salmonella este un bacil
care nu se vede, el vine tiptil
şi, fiind de felu-i foarte inventiv,
te trezeşti că-ţi intră-n tubul digestiv
şi de-acolo, mamă, nu-l mai scoţi nici mort,
astfel Salmonella merge la export,
de se plâng străinii, pe bună dreptate,
că le dăm bucate gata infestate.
- Eu nu cred, mămucă, se exagerează,
Salmonella asta nu-i aşa de... brează
cum încearcă unii să o zugrăvească...
Să tacă străinii, să nu clevetească
să nu mai provoace iarăşi un scandal,
cum a fost acela cu carnea de cal!
- Totuşi, se vorbeşte, mamă, că străinii
ne-au mâncat şi caii, ne-au mâncat asinii,
iar pe etichete scria „muşchi de vită”,
de-asta, dragul mamii, lumea ne evită.
Ce ai, Joienele, faci haz de necaz?
- Păi, ne ştie lumea... ca pe un cal breaz!