Manifestul Pieţii

(după „Cântecul redutei”, de George Coşbuc)

Treaba-i groasă, alelei!
Uite-i, mă, başibuzucii,
S-au gândit să-i dea papucii,
Negreşit, şi dumneaei,
Doamna de la Dezvoltare,
Care a păpat, se pare,
Miliardele de lei.

Strâng băieţii şi opinci,
Şi ghetuţe scâlciate,
Galoşi, cizme aruncate,
Putrezind printre popinci,
Gumari, ce-i poartă săracii,
Strâng, în Piaţă, ciumpalacii,
Hotărâţi s-o prindă-n clinci.

Un galoş, egal un vot,
În „Manifest” se arată.
Mahalaua-i supărată,
Cum se vede, rău de tot.
Dârdâiesc din dinţi, mă, vere,
Cei aflaţi azi la putere,
Însă nu de frig, socot.

Într-o zi - alt vicleşug -
Dete Boc porunci să-i puie
Un scăunel, să se suie
Şi să spună că-i belşug
În ţară şi să anunţe
Că mai dă nişte grăunţe
Boilor scăpaţi din jug.

Strigă viermii: „Ciocu` mic!
Păstrează-ţi cei cinci la sută,
Că-s buni banii pentru tută,
Să-i cheltuie pe... nimic.
De nu vin la licitaţii
Verişorii sau cumnaţii,
Să-i deie unui amic!”

E un ger, de-ngheaţă mucii,
Vremea e de stat în casă,
Ciumpalacii nu se lasă,
Se fac gheaţă vălătucii,
Când lozincile îşi strigă,
Iar pe Nuţi o intrigă
Că vor să îi dea... papucii.

Ilie Bâtcă

Coana cu suliţă

(după „Iarna pe uliţă”, de George Coşbuc)


A-nceput de ieri să scadă
Numărul de ciumpalaci,
E cam ger, să dai în draci,
Viermi nu prea mai ies în stradă.
Ce să faci?
Nu mai ninge, dar nici bine
Nu prea e de stat în drum,
Boc e liniştit acum
Că mulţimea nu mai vine
Nicidecum.
Pedeliştii, tot dihănii
Hămesite au rămas,
O ţin langa, la taifas,
Nu mai fac acum mătănii,
Au prins glas!
Gură fac, precum o ţaţă
Proţăpită în uluci,
Fel de fel de mameluci,
Când rostesc cuvântul „Piaţă”,
Fac clăbuci.
Cei mai mari sunt puşi pe harţă
Şi se iau de premier
Îl vor o „doamnă de fier”,
Să nu mai fie o fleoarţă
Toţi îi cer.
De pe un fotoliu sare
Un matroz de prin Galaţi:
„Fraţilor, de ce urlaţi?
Voi, prin ţara asta mare,
Nu umblaţi?
Iarna o să se pogoare
Peste noi, să fie clar!
A spus chiar domnul tâmplar
C-o s-avem, după ninsoare,
Ger polar.
El e doct, precum se vede,
Nu i-a fost deloc uşor,
Şi-a dat bac-ul târzior,
Dar acum, iată, se crede
Că-i Topor.”
Mârâie spre el „Buldogul”,
Peste poate supărat,
Mai că nu l-a sfâşiat,
Ascultându-i monologul
Lăbărţat.
„Vă spun eu, căciula asta
E cam mare pentru Boc,
Parc-ar fi un oboroc
Care îi ascunde ţeasta,
Altu-n loc!
Ducă-se, de vrea, la coasă,
La lopată-i priceput,
Altfel, partidul – kaput!
Treaba e destul de groasă,
Aţi văzut!”
Se răstesc unii mai tare
La umilul Piticot,
Numai că, de un boicot,
Pe acesta nu îl doare
Nici în cot.

Vine-o doamnă la tribună,

Cătrănită pe acei

Vreo patru sau cinci mişei

Care vor, în corzi, să-i pună

Şeful ei.

S-oţărăşte rău cadâna

Pentru şeful Piticot.

„Aţi înebunit de tot
Şi-l daţi jos cu anasâna,
Eu socot.
Nu aveţi deloc glagole,
De vă stă şefu` în gât!
Bani de nu ne-ar fi vârât,
Mai aveam telegondole?
Nici atât!
Mai aveam noi patinoare,
În cătune, săli de sport,
Sau, la munte, eliport?
În el avem fiecare
Un suport.”
Prosternaţi, ca la icoană,
Cu gândul la chilipir,
Pedeliştii, în delir,
O ascultă pe cucoană
Ore-n şir.
Într-un sfârşit, ea aruncă
Un mesaj destul de clar:
„Să facem ce-i necesar,
Să punem viermii la muncă,
Aşadar!”


Ilie Bâtcă

Starea naţiunii

Ies viermii la lumină, ciumpalacii
o pun cu-aceştia de un prieteşug,
iar boii, dezlipiţi de ţâţa vacii,
refuză să mai stea cuminţi în jug.
Îşi pun probleme chiar şi dobitocii,
vin hahalere să le ţină hangul,
strigându-şi oful, azi, din toţi bojocii,
simţind, de gât, cum se lipeşte ştreangul.
E viermuială în întreaga ţară,
nevroticii, atinşi de insomnie,
îşi cată bolii leacul pe afară
şi strigă că-s sătui de tiranie.
Ţiganca împuţită se agită,
filmează toate astea găozarul
şi face mahalaua laringită,
strigând să iasă-afară ORDINARUL.

 Ilie Bâtcă

Doar o simplă întrebare

AM FOST „GOLANI”, AM FOST „AUROLACI”,
ŞI „GĂOZARI” AM FOST, ŞI „NESIMŢIŢI”,
AZI SUNTEM „VIERMI”, ŞI "BOI", ŞI „CIUMPALACI”.
ROMÂNILOR, DOAR ASTA VREŢI SĂ FIŢI?

Ilie Bâtcă