Javra şi măgarul

Două oi dintre acelea ce se răzleţesc de turmă,

Iar făcură ce făcură şi rămaseră în urmă

Şi, ca-n alte dăţi, acestea se şi puseră pe bârfă:

- Ţi-am zis eu că Bucălaia, sclifosita, e o târfă,

În sulimeneli din alea, nici capra nu o întrece

Şi-i face ochi dulci întruna celui mai focos berbece.

- Asta, fato, nu-i nimica, dar văzându-l că-i robaci,

A pus ochii, homofila, de o vreme, şi pe baci.

- De măgar, ce spui, surato, pe când se bătea de muscă,

Dete peste el, săracul, cic-o amnezie bruscă

Şi-a uitat cum, într-o vreme, îl făcuse de ocară,
Fiind gata să-l mursece javra aia ordinară,

Pentru că i-a zis măgarul că a fost, cândva, iscoadă

Şi-a ajuns în fruntea haitei doar c-a dat frumos din coadă.

Acum, iată-i împreună, sunt prieteni la cataramă

Şi păşesc în fruntea turmei. - Ca să vezi ce panaramă!

Eu zic, fato, că măgarul, cu spiritul lui gregar,

A ajuns de râsul turmei, s-a făcut de... băligar!

Ilie Bâtcă

De câte ori, Mareane...

(după Mihai Eminescu)

De câte ori, Mareane, mi-aduc de tine-aminte,

O mare de gunoaie mi-apare înainte,

Pe străzi - numai hârtoape - un bec nu luminează,

Doar luna, printre nouri, trimite câte-o rază

Şi peste o grămadă, uitată, de borduri,

Troneaz-o căţelandră intrată în călduri,

Pe când a ei pereche, o javră rapciugoasă,

Alene-i dă târcoale şi-ncearcă s-o miroasă.

Şi îmi mai vin în minte bătrânii stând la coadă

Cu noaptea-n cap, să intre la vreo vangheliadă,

Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.

...................................................................

Suntem tot mai departe, Mareane, amândoi,

Şi, răvăşit de gânduri, cu sufletul de smoală,

Mă-ntreb ce dracul cauţi în astă Capitală...

Ilie Bâtcă