Din lumea celor care nu cuvântă

Perseverenţă

Acest pisoi se străduieşte
să ne prezinte o dovadă
că-n lumea asta e şi peşte
care se strică... de la coadă.

Devenire

Răbdare, să aducă doica
o tavă plină cu jăratic
şi-o să vedeţi cum zboară troica
printr-un ţinut de basm, iernatic!

Lumina din priviri

Nu-i da, când nici tu nu ai, pâine,
dar dă-i, când vezi că-ţi prisoseşte,
un strop, atât, acestui câine
din dragostea ce ţi-o cerşeşte! 

 Apropouri

Ce glumă bună! Na, beleaua,
că nu-s în stare să m-abţin!
Cu mintea mea de cabalin,
pricep cam unde... bate şaua.

În pas cu moda

Nu este al lui Buridan,

nici nu trăieşte pe maidan,

chiar de-i măgar, nu ai ce-i face,

e îmbrăcat... la patru ace!

Javra şi măgarul

Două oi dintre acelea ce se răzleţesc de turmă,

Iar făcură ce făcură şi rămaseră în urmă

Şi, ca-n alte dăţi, acestea se şi puseră pe bârfă:

- Ţi-am zis eu că Bucălaia, sclifosita, e o târfă,

În sulimeneli din alea, nici capra nu o întrece

Şi-i face ochi dulci întruna celui mai focos berbece.

- Asta, fato, nu-i nimica, dar văzându-l că-i robaci,

A pus ochii, homofila, de o vreme, şi pe baci.

- De măgar, ce spui, surato, pe când se bătea de muscă,

Dete peste el, săracul, cic-o amnezie bruscă

Şi-a uitat cum, într-o vreme, îl făcuse de ocară,
Fiind gata să-l mursece javra aia ordinară,

Pentru că i-a zis măgarul că a fost, cândva, iscoadă

Şi-a ajuns în fruntea haitei doar c-a dat frumos din coadă.

Acum, iată-i împreună, sunt prieteni la cataramă

Şi păşesc în fruntea turmei. - Ca să vezi ce panaramă!

Eu zic, fato, că măgarul, cu spiritul lui gregar,

A ajuns de râsul turmei, s-a făcut de... băligar!

Ilie Bâtcă