De câte ori, Mareane...

(după Mihai Eminescu)

De câte ori, Mareane, mi-aduc de tine-aminte,

O mare de gunoaie mi-apare înainte,

Pe străzi - numai hârtoape - un bec nu luminează,

Doar luna, printre nouri, trimite câte-o rază

Şi peste o grămadă, uitată, de borduri,

Troneaz-o căţelandră intrată în călduri,

Pe când a ei pereche, o javră rapciugoasă,

Alene-i dă târcoale şi-ncearcă s-o miroasă.

Şi îmi mai vin în minte bătrânii stând la coadă

Cu noaptea-n cap, să intre la vreo vangheliadă,

Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.

...................................................................

Suntem tot mai departe, Mareane, amândoi,

Şi, răvăşit de gânduri, cu sufletul de smoală,

Mă-ntreb ce dracul cauţi în astă Capitală...

Ilie Bâtcă