Minte proastă

(după Miron Radu Paraschivescu)

Credeau mulţi c-o am prea mare
când s-au pus să mi-o măsoare...
Ca să vezi ce minte proastă!
Puteau veni la nevastă
s-o întrebe cum stă treaba,
nu s-o măsoare degeaba,
doar ea putea să le zică,
de la-nceput, c-o am... mică!
O fi ea e cu roboteala
da-mi ţine şi... socoteala,
nu care cumva să scap
şi, bătrân, să-mi fac de cap,
că, dac-o ai... nesimţită,
mai poci să pici în ispită.
De-asta zic eu că muierea
îmi ştia bine durerea,
da` ei, proştii, ce poci spune,
căzuţi toţi în cap, pă bune,
fără să se mai gândească,
săriră s-o ciopârţească.

D-apoi cât m-am întristat,

când văzui cât mi-au tăiat,

nu poci în mine să ţiu,

că doară n-oi fi candriu.

Trecui eu peste necaz,
fără să fac prea mult caz,
şi încerc, cum s-o putea,
să îmi fac treaba cu ea.
Uneori, când, printre deşte,
îmi scapă, de zici că-i peşte,
simt că mă ia cu răcori
şi stau treaz până în zori,
făcându-mi plan după plan,
cum să mai câştig un ban,
că ăştia patru la sută,
daţi de Guvern, la derută,
pensia tot nu-mi ridică
şi rămâne mică, mică...

Minte de neghiob, se pare!
Zicea că o am prea mare,
când a pus să mi-o măsoare...