Drama lui Gigi Becali

(după Muma lui Ştefan cel Mare)

Pe un tron de aur, tocmai în Dubai,
Unde merge lumea plină de parai,
Se frământă Gigi şi nu-i vine-a crede,
Când la „Al-Jazeera” ştirile el vede,

Căci comentatorul spune răspicat

Că, la el în ţară, a fost condamnat.

Îşi face în grabă trei sau patru cruci

Şi, în timp ce-njură, îi apar clăbuci

Pe la colţul gurii, ochii stau să-i iasă

Ambii din orbite, inima îl lasă...

Iute, camerista i-aduce-ntr-o pânză

O bucată mare, proaspătă, de brânză.

Gigi face semne, fata să priceapă

Că nu merge brânza, dacă nu-i şi-o ceapă...

Orologiul bate, în alt fus orar,

Oare cine sună pe un celular?

„Eu sunt, fă, tâmpito, ce nu mă cunoşti?

Sunteţi hahalere, sunteţi nişte proşti,

O s-aveţi, de-acuma, rating, proasto, ciuciu

Şi vă lasă Ghiţă fără de serviciu,

Lasă-mi microfonul şi mai tacă-ţi clanţa,

C-o făcu de oaie, în ţară, Instanţa,

Lasă-mi microfonul, să audă Crin

Că, atâta vreme cât sunt peregrin,

Să îşi ia adio, să-şi scoată din minte

C-o să mai ajungă dânsul preşedinte,

Să nu se aştepte să-i trimit „mălai”,

Chiar de-mi prisoseşte, de-aici, din Dubai.”

Juna jurnalistă face-o încercare:

„Doamna e acasă sau e-n... deplasare?”
„Tu nu vezi, deşteapto, că mai eşti şi proastă?

Cum să plec, din ţară, io fără nevastă?!

Sunt cu mine-aicea, printre arăbeţi,

Ambele fetiţe, că nu am băieţi,

A rămas acasă numai a bătrână,

Să supravegheze trebile la stână,

Fiindcă eu, în ţară, nu o să mai calc,

Nici de mă invită Ţiriac la Balc...”

Când moderatoarea vrea să-l întrerupă,

Răcneşete Becali: „După mine! După...”

„Nu se poate, Gigi, sunt mâhnit amarnic,

Intervine unul, pe un ton slugarnic,

Zic că nu se poate să fii condamnat,

Să trăieşti departe, precum un damnat.

Cred că îţi dai seama cine-s, după ton...”

„Te ştiu, hahalero! Eşti tu, Aghaton!”

Aghaton se-ntoarce către invitaţi:
„Ăsta este Gigi, vă rog să-l scuzaţi!”,

Zice el atuncea, cu o voce gravă

Şi începe iarăşi să-l ridice-n slavă.