luni, 11 iunie 2012

La greu...



Gata! De-acum, m-am liniştit! Mi s-a luat piatra de pe inimă! Dar, ce spun eu piatră?! Ditamai pietroiul mi s-a luat. Pentru aceasta, mulţumesc din inimă exit poll-ului! Până la ora 21,00, când era el programat să apară la tv, simţeam aşa, ca o apăsare pe inimă. Nişte întrebări mă tot sâcâiau, mai ceva decât ţânţarul ăla leşinat de foame şi însetat de sânge care se strecurase prin ochiurile plasei de la geam. Dacă s-a răzgândit şi ne lasă la greu? Dacă s-a supărat pe noi, că, de!, oameni suntem şi mai greşim, şi ne-a lăsat de izbelişte? Cine îi va mai susţine pe cei 368.720 de copii din sector?  Şi pe pe cei 379.860 de bunici cine o să-i mai ajute? Da` cu noi, noi ăştia care nu mai suntem copii, da` nici bunici n-am ajuns până la vârsta asta, ce-o să se întâmple dacă el, Doamne, fereşte!, ne-a lăsat de capul nostru? Ca să nu mai vorbesc de cele peste 1700 de blocuri, printre care şi al meu, care vor rămâne neanvelopate.
Degeaba au încercat adversarii politici să-i deturneze mesajul transmis cu ajutorul benerelor ce flutură pe fiecare stâlp de iluminat din sector, lipind peste acesta un altul, scris pe o bandă neagră: „Eu v-am furat la greu”. Îl citisem de atâtea ori pe cel cu „Eu nu vă las la greu”, că nu mi-l mai puteam scoate din cap. Şi, totuşi, dacă...
Prima uşurare, cam prin zona auriculului stâng, am simţit-o mai după-amiază, când vecinele mele, vreo zece la număr - pe care le cred în stare să doarmă cu poza lui sub pernă, la fel cum primarul ăla dintr-o comună prahoveană (O mai fi, oare? Primarul, nu comuna!) doarme cu poza Elenei Udrea - s-au ridicat de pe banca din faţa blocului şi, după ce şi-au scuturat cojile de seminţe din poală, au pornit voioase spre secţia de votare. Înseamnă că nu e totul pierdut, mi-am zis, punându-mi toate speranţele în exit poll. Şi, bine am făcut, pentru că piatra pe care o aveam pe inimă, mai puţin în zona auriculuiu stâng, s-a dus, de cum a apărut exit poll-ul. Aşadar, nu ne-a lăsat la greu nici de data asta! Pentru mine, el nu mai este doar primarul care este. El este primarul care va fi. Sau, mă rog, va fi primarul care este. Şi peste patru ani, şi peste opt, şi peste... Pentru că şi atunci, mai mult ca sigur, ne va fi greu. Iar el nu se va îndura să ne lase. Pentru asta, şi noi îl vom vota. Mereu. La greu...

12 comentarii:

  1. Din fila asta de poveste,
    Despre primarul care este
    Si se conjuga cu humor
    -Trecut, present si viitor -,
    Concluzia este amara :
    Sa scapi de el, te du … din tara !...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar dacă-i sumbru viitorul,
      având primarul care este,
      Fănică, eu îţi dau de veste
      că n-o să-mi iau, din ţară, zborul.

      Ștergere
  2. Un incurabil Civil salută cu onor pe descendenţii din Maior Gheorghe Brăescu. Pe care-i stimez (e drept, fefe selectiv!) nu pentru "noi suntem români, noi..." pam-pam bum-bum, ci pentru Asta:
    "Îngenunchez cu respect în faţa marilor clasici."
    Eu, tij, deşi nu suntem (ori, poate mă-nşel?) tizi.

    O să mai trec!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bădie, bădie,
      ce-mi făcuşi azi mie!
      Am, n-am timp, trebuie să-mi fac de-acum şi să trec, cât voi putea de des, pe la http://vineri-ca-post.ucoz.ro/ , pe care l-am trecut în lista mea de bloguri. Azi doar am frunzărit şi, deja, mi-au dispărut câteva din creţurile frunţii.
      Mulţumesc pentru vizită şi aprecieri. Asta am înţeles eu din trimiterea la maiorul Gheorghe Brăescu.

      Ștergere
  3. Răspunsuri
    1. Aşa să fie
      Nu pun nici semnul întrebării, nici semnul exclamării. Să înţeleagă fiecare ce vrea.

      Ștergere
  4. DA! IN COMUNA PRAHOVEANA E REALES PRIMARU ASA CA, NUTI TREBUIE SA FACA ALT SET DE POZE


    !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să înţeleg că primarul ăsta nu mai are respectiva poză? Neştiind care-i va fi soarta, o fi vrut să scape de corpul delict. Treaba lui! Să se descurce, pentru că, multă vreme de acum încolo, doamna E.U sigur nu va mai avea chef de poze.

      Ștergere
  5. Intre o poza care fuse
    si un primar pierdut pe drum
    de vrei s-alegi e ca si cum
    alegi intre un junghi si tuse.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E important, gândesc, şi unghiul
      din care vezi, de bună seamă!
      Dar dacă au aceeaşi mamă,
      mai bună-i tusea decât junghiul?

      Ștergere
  6. Lasă bre, zi merci că-i ăsta, care este, şi bine că nu-i ăla de era să fie... Corin Romanes...cu!

    RăspundețiȘtergere