(după Dimitrie Bolintineanu)
Ca un glob de aur, luna se arată
Când juna blondină iese, supărată,
Din a lor clădire, de pe Modrogan,
Unde se strânsese Marele Divan,
Pe-a ei dalbă frunte cute se-ntretaie,
Iar privirea-i cruntă, ca un paloş, taie,
Căci, scăpaţi din frâie, şi-au permis ghiolbanii
S-o tragă de limbă ce-a făcut cu banii,
De parcă, dosindu-i tocma-n fundul genţii,
A cărat acasă toţi euro... cenţii.
De telegondole şi de stadioane
N-au suflat o vorbă, nici de milioane
Ce-au primit primarii, cu al ei aport,
Să-înalţe-n cătune sălile de sport,
Au uitat mişeii c-ale lor amante
Puse-au fost de dânsa pe funcţii vacante
Sau înfiinţate, fără niciun rost,
Numai ca să aibă fufele un post
La vreo agenţie sau în minister.
N-a făcut din asta gaură în cer
Şi-acum, drept răsplată, drept recunoştinţă,
Nu mai au de dânsa, cică, trebuinţă.
Luna-ncet se suie, palidă, pe boltă,
Cei rămaşi în urmă încă se revoltă,
Într-un colţ al sălii altă jună plânge,
Văzând toţi pereţii împroşcaţi cu sânge.
Se-aşteptase, biata, la discuţii dure,
Între ei bărbaţii chiar să se înjure,
Să-şi arunce vorbe de ocară, reci,
Nicidecum să scoată săbiile din teci
Şi, vrând să arate cât sunt ei de zmei,
Să sară asupra câtorva femei,
Copleşiţi de ură, să le scoată ochii
C-au dat pe poşete banii, şi pe rochii,
Pe bluze mulate, cu largi decolteuri,
Asta-n timp ce ţara merge cu... rateuri.
Zicând despre dânsa că, pusă, cu pile,
Mare preşedinte, s-a-ncurcat în bile,
Se oferă unii să-i facă potecă
Spre alt loc de muncă, poate-o discotecă.
Peste hărmălaie, intervine Blaga:
- Şi-a pierdut partidul, iată, toată vlaga,
De când ne conduce un pitic din Cluj,
Unul pus să facă, chiar de Zeus, sluj.
Cei ce sunt cu mine, cei din vechea gardă,
Nu vor să mai poarte ruşinoasa zgardă.
Cei ce poartă zgarda şi-ncă o mai vor,
Merită s-o poarte, spre ruşinea lor!
