(după Vasile Alecsandri)
Falşi
oşteni ai ţării mele ce v-aţi bulucit în frunte,
Să
acaparaţi, vremelnic, funcții mari sau mai mărunte,
Ați
fugit în tinerețe de-acea sfântă datorie
De-a vă
pregăti, la Oaste, pentru vremuri de urgie,
Astfel
că, în viața voastră, n-ați pus mâna pe o armă
Și nu
știți, pe dinăuntru, cum arată o cazarmă.
Venind
de la șeful vostru, ordinul de avansare
Pus a
fost de Gabi Oprea, mintenaș, în aplicare.
Nici
eroi de mari războaie n-au primit atâtea trese,
Câte
v-au fost date vouă, din meschine interese,
Şi, în
nesimţirea voastră, călcaţi totul în picioare:
Şi
trecutul astei naţii, şi credinţă, şi onoare.
Cu-a
strămoşilor mărime măsurându-vă de-o seamă,
V-aţi
făcut, cu trese, poze, bune doar de pus în ramă,
Ca să
vadă, peste vreme, când vor creşte, ăia micii
Cât de
mândră le e stirpea, ce eroi le-au fost bunicii,
Despre
„faptele de arme” povesti-vor zile-ntregi,
Neştiind
că, de armată să scăpaţi, v-aţi dat betegi.
O,
viteji de operetă, poate cartea de Istorii
Aţi fi
vrut să consemnze ale voastre false glorii!
Că, la
Plevna, pe redută, cei dintâi aţi pus piciorul,
Că, la
Mărăşeşti, cu pieptul, aţi apărat Tricolorul,
Că a
voastră tinereţe, prin cumplitele Siberii
V-aţi
lăsat-o îngropată, sub mormane de mizerii,
C-aţi
stropit cu-al vostru sânge, la Carei, ultima brazdă,
Alungând
pe veneticii ce-ar fi vrut să ne ia-n gazdă,
Sau că-n
nopţile de iarnă, când eraţi în aplicaţii,
V-a
acoperit doar cerul inundat de constelaţii.
Pentru
„faptele de arme”, pentru-al vostru „eroism”,
Aţi
primit acele trese de la Oprea. Cât cinism!
