Merg clujenii la votare

(după Mihai Eminescu)

La un semn, deschisă-i calea şi intră semeţ în Cluj

Fostul premier ce-n viaţă a făcut tot timpul sluj.

- Tu eşti, Tişe? - Da, Emile! - Am venit din Capitală,

Să cuceresc Primăria, c-am auzit că e goală!

Da`, ia zi, Aline, frate, unde e Sorin Apostu,

Să-i mulţumesc, ca tot omu`, că mi-a lăsat liber postu`?

- Orice gânduri ai, Milică, şi orice doreşti a face,

Nu mai scormoni rahatul, lasă-l pe Sorin în pace,

Că e cercetat, săracul, pentru luarea de mită

Şi-o să tragă pentru asta, fie-i pedeapsa primită!

Da`, ia stai puţin, Emile! Hai, că, iarăşi, mă uimeşti!

Tu n-ai auzit de asta, când erai la Bucureşti?

S-a vorbit destul prin presă că la noi, în Cluj Napoca,

Nici un contract nu se-ncheie, la primărie, pe moca.

Despre astea, îţi spun sincer, chiar că n-am avut habar,

Dar tu eşti mai în problemă, c-ai fost o vreme primar

Şi, de-ar fi să-i dau crezare avocatului lui Stoia,

Toate se făceau pe-aicea, după cum îţi era voia.

- Cum, când eu, ca prim ministru, aveam ţara la picioare,

Tu cutezi să pui asupra-mi acest semn de întrebare?

O, tu nici nu visezi, măi,Tişe, câţi în calea mea s-au pus,

Ponta şi cu Antonescu m-ar fi vrut demult răpus

Şi-n partidul meu de suflet sunt destui ce-mi râvnesc locul,

Numai că, din fericire, nu prea le-a surâs norocul.

Dacă nu ieşeau în stradă viermii ăia, ciumpalacii,

Eram premier şi-acuma, nu un prost la coada vacii,

Să-i rânesc iar bălegarul şi s-o hrănesc cu coceni.

Singura speranţă, astăzi, mi-o pun iarăşi în clujeni.

Şi abia tăcu sărmanul... Ce mai freamăt, ce rumoare!

Cete, cete, vin clujenii, vin cu toţii la votare,

Un cuvânt despre hoţie nu auzi, toţi tac chitic

Şi punându-şi votu-n urnă, îl fac mare pe-un pitic.

Mărturisire

           Mă, fraţilor, mi-e ruşine să vă zic, da-i musai s-o fac, ca să-mi iau piatra asta dupe inimă. Să ştiţi că, în ultima vreme, cam păcătuii. Păcătuii, ce mai! Mă luă aşa, cam pă la Ignat, şi de-atunci nu poci să mă mai abţiu. Cum porc n-aveam de tăiat, îl sunai pă un leat de-al meu dupe la Constanţa, unu Marcus, şi-i zisei să mergem împreună pă blogu` unuia de-l cheamă Geo Tudor, c-auzii io că ăsta tare le mai aduce din condei. Numa că leatu` nu veni singur, o luă şi pă o doamnă dupe la el, tot din Constanţa, că şi mneaei îi place poezia.

          Mă, şi ce să vezi, când ajunserăm noi acolo, mai dădurăm păste o duduiţă, una care are un blog de să cheamă vali.ablog.ro . Mă, fraţilor, să ştiţi că ce văzurăm noi pă blogu lu Geo (http://ro.netlog.com/teo_geo3128/blog ) ne plăcu la toţi patru. Ne plăcu aşa de mult, c-am zis că să nu plecăm cu mâna goală şi să luăm şi noi oarece texte de pe la domn` Geo, c-avea dăstule. Primu` să răpezi Marcus, că văzu el unele cu Chiombilă, un marinar de-al lui. Unu dăştept, bag samă, că ăsta să proţăpi dă fro şapte ani în fruntea bucatelor şi nu-l mai urneşte de-acolo nici Oprea cu şenilatele de le scoase acu` la deszăpezire. Şi-alese leatu` fo câteva păntru blogu lui - http://marcus64.wordpress.com/  - şi să opri.

           Duduia de-o aduse Marcus cu el, cam fandosită! Fandosită, ce mai! Parc-o văz cum strâmba din nas când citea. Până la urmă, îi căzu cu tronc o poezie şi-o luă. Io zic cum că, dacă nu să fandosea atât, mai găsea şi altele, că, vă zisei, are Geo ăsta tot felu` dă texte. Asta, Vali cu ablog.ro, nu să mulţămi cu o poezie, doauă, acolo. Cum citea una, cum o băga în paporniţa cu care venise, de ziceai că să pregăteşte păntru iarna de-o anunţă tâmplaru` ăla dupe la Interne. 

          Io, care o făcui pă cavaleru` şi rămăsei mai la urmă, mă mulţămii cu ce găsii. Da` nu-mi păru rău. Luai şi io fo câteva de-ale de le zice... Ia, zi, Mărine, că tu ştii, că văzui că şi tu scriseşi d-astea pă blogu` tău! Aşa, Mărine, parodii! Luai, mă, fraţilor, una dă să cheamă „Manifestul Pieţii”, alta de-o boteză domn Geo „Coana cu suliţă”, mai încolo mai găsii una „Cântecul premierului”, alta „Desperado”, despre care auzisem şi io, de când cu arabu` ăla de să înfruntă cu Chiombilă a lu` Marcus. Mai înghesuii în tolbă şi fo câteva Pluguşoare care-mi merseră la inimă (unu` dăspre medici, altu` cu dascăli, unu` făcut păntru băieţii lu` Igaş, un Pluguşor cu portocalii lu` Boc, altu` în care văzui că domn` Geo o rupse puţin şi pă ungureşte), mai luai ş-o urare, o poezia cu viermi şi ciumpalaci şi... Na, că uitai ce mai luai!

           Acu`, păcatu` ăl mare nu e că le luai, da mă-mpinse necuratu` de le mai şi pusei şi pă blogu` meu. Recunosc că le pusei ezact aşa cum le găsii. O virgulă nu clintii de la locu` ei. Ba, minţ. Iote că mi-amintii că la una de-aia de zise Mărin că să cheamă parodie, nu ştiu ce-mi veni, că umblai niţel şi zisei: „Acest cântec îl făcui/ Eu, numitul B. Ilie,/ Uimit de câtă prostie/ E în capul dumnealui.” Bag samă că prostie fu în capu` meu, nu în capu` dumnealui, fincă domn` Geo scrisese scurt pă doi: “Acest cântec îl făcui/ Eu, numitul Gigi Tudor,/ Uimit de câtă prostie/ E în capul dumnealui”. Bag samă că n-avuse omu` la-ndemână o rimă potrivtă păntru Tudor, d-aia nu-i ieşi aşa frumos ca până acolo. Că doar nu era să spuie: „Acest cântec îl făcui/ Eu, numitul Gigi Tudor,/ Văzând o sârmă de fludor/ În scăfârlia mnealui”.

           Şi mai păcătuii io cu ceva, anume că-n locu` lu` domn` Geo mă iscălii pă mine ca autor. Numa că el avea semnătura pusă sus, după titlu, şi scria cam aşa: de Gigi Tudor. De, ce să-i faci? Mai greşeşte omu`. Da, acu`, dacă stau şi mă gândesc bine, bag samă că de vină fu calculatoru`, că ăsta trecu la mine, pă blog,  toate astea de le jmanglii dupe acolo cu fo zi, două înainte de a le scrie domn` Geo.

           Dăştept băiat domn` Geo ăsta! Cum le mai aduse el din condei. Şi io mă apucai să-i fur munculiţa lui! Musai să-i trimiţ şi lui vorbă de trăznaia ce-o făcui, să nu mă trezesc, dracu`, că vine păste mine cu legea aia privind drepturile de autor. Asta-mi mai lipseşte acu`, dupe ce îmi mai luă din pensie domn` Boc, ăsta de-şi anunţă demisia chiar acu`, când m-apucai io să vă fac mărturisirea asta.

Fane Sucitu

Pentru conformitate,

Ilie Bâtcă