La aniversare

De ziua lui, românii, milioane,
se-adună-n inutile săli de sport,
în parcul comunal, pe stadioane
şi, unde n-au, se-adună şi în cort.

Pe unii dintre ei i-apasă jena
şi-nghit cu mare greutate micii,
ştiind că-s ridicate de Elena,
pe banii destui, aceste... edificii.

Draple roşii, roşii trandafiri
împodobesc pereţii şi tavanul,
priveşti acestea toate şi te miri
că secera lipseşte. Şi... ciocanul.

Dar nu va trece mult şi fi-vor puse
la locul lor însemnele acestea,
spre amintirea vremilor apuse,
şi vom lua de la-nceput povestea...

Vom spune iarăşi că a fost odată,
pe când abia ni se năşteau nepoţii,
o ţară mândră, binecuvântată,
pe care au distrus-o toţi netoţii.

Vom depăna povestea, ani la rând,
din faptul serii, până către zori,
dar nu vom recunoaşte, nici în gând,
că am rămas doar... simpli spectatori.