Se-nfiora
câmpia sub caii de zăpadă
şi se-aşterneau prin sate ospeţele nuntirii,
în nerăbdarea vremii se presimţea o caldă,
neostoită boare de veacuri a Unirii.
Venea dintotdeauna, urcând mistuitoare,
ca pohta ce-a pohtit-o Viteazul pentru Ţară,
Istoria, cu plugu-i, se pregătea să are
în brazda strămoşească dospind a primăvară,
căci fremăta sub straturi sămânţa devenirii,
purtată spre lumină de veacuri de nesomn,
şi-a fost să vină Ceasul cel Mare, al Unirii,
când cei de-un grai şi-un sânge l-au vrut pe Cuza Domn.
şi se-aşterneau prin sate ospeţele nuntirii,
în nerăbdarea vremii se presimţea o caldă,
neostoită boare de veacuri a Unirii.
Venea dintotdeauna, urcând mistuitoare,
ca pohta ce-a pohtit-o Viteazul pentru Ţară,
Istoria, cu plugu-i, se pregătea să are
în brazda strămoşească dospind a primăvară,
căci fremăta sub straturi sămânţa devenirii,
purtată spre lumină de veacuri de nesomn,
şi-a fost să vină Ceasul cel Mare, al Unirii,
când cei de-un grai şi-un sânge l-au vrut pe Cuza Domn.
Ca intotdeauna, nea Ilie, ca intotdeauna!
RăspundețiȘtergere