miercuri, 25 ianuarie 2012

Mai bine activist, decât securist

    Îmi cer scuze faţă de colegii care, ieri, au demonstrat paşnic în Piaţa Victoriei. Îmi cer scuze şi faţă de cei care, din varii motive, nu au putut veni ieri în Piaţă. Dacă aş fi bănuit măcar ce o să urmeze, stăteam liniştit acasă, în faţa televizorului. Sau a calculatorului pe care soţia, supărată rău, mai rău decât pe mine, a promis că o să îl arunce pe geam, ca să nu mai stau ore în şir în faţa lui şi să îmi pierd timpul cu tot felul de „prostii”, cu care, sigur, nu voi schimba nimic. Aşadar, aş fi rămas acasă şi i-aş fi sunat şi pe Lică Pavel, pe Eugen Burghelea, pe Valeriu Pricină şi pe încă vreo câţiva foşti colegi din presa militară, despre care eram sigur că vor merge în Piaţă. I-aş fi sunat şi i-aş fi sfătuit să stea liniştiţi pe la casele lor. Nu i-am mai fi dat astfel apă la moară lui Traian Băsescu, să-i bage pe toţi demonstranţii în aceeaşi oală şi să spună: „Vedeam activişti din Consiliul Politic al Armatei chiar astăzi, foşti colonei din Armata Română, dar care niciodată n-au fost dincolo de munci agricole unde făceau propaganda lui Ilie Ceauşeascu, îi vedeam manifestând vigurios împotriva a ceea ce s-a făcut până astăzi pentru redresarea României...”. 
    Nu am stat acasă şi iată unde s-a ajuns! „Foştii” generali, „foştii” colonei,  „foştii” maiori, „foştii” maiştri militari şi subofiţeri, aşadar toţi aceşti „foşti”, care astăzi nu mai sunt cadre militare în rezervă (a spus-o chiar Traian Băsescu, cel care a promulgat legea prin care am fost deposedaţi de gradul militar), au devenit, dintr-o dată, „activişti... care făceau propaganda lui Ilie Ceauşescu”. Eu, unul, recunosc. Am fost activist în Consiliul Politic Superior al Armatei. Nici nu se putea altfel, presa militară, în totalitatea ei, fiind subordonată, în acele vremuri, respectivei structuri. Dar, mă întreb, numai pe mine, pe Valeriu Pricină, pe Lică Pavel, pe Eugen Burghelea şi pe istoricul Mircea Dogaru ne-a văzut Băsescu în Piaţă?  Eu am văzut încă vreo câteva mii de „foşti”, pe mulţi dintre ei reântâlnindu-i după un car de ani. I-am cunoscut în liceul militar, în şcoala de ofiţeri sau pe vremea când îmi toceam pingelele, umblând după subiecte de presă. Şi am umblat destul de mult. Şi prin poligoane, şi pe câmpurile de instrucţie şi de aplicaţii, şi pe la cele două (dacă nu chiar trei!) canale, şi pe tarlalele nesfârşite din Insula Mare a Brăilei, unde trudeau din greu militarii, şi la irigaţii, şi la minele de cărbune, şi la Casa Poporului, şi pe la alte construcţii (unele dintre ele fiind şi acum în stadiul în care le-au prins evenimentele din decembrie 1989), şi pe terasamentele de cale ferată din mai toate regionalele CFR, şi pe la pichetele de grăniceri uitate de lume. Aşa se făcea un ziar pe atunci, nu ca acum, după ştirile de la televizor despre incendii, inundaţii, deraieri de trenuri, accidente de circulaţie, furturi, violuri, tâlhării, omoruri sau câte şi mai câte alte grozăvii, sau după comunicatele de presă primite de la diverse instituţii ale statului.
    Peste tot pe unde s-au instruit sau au trudit militarii am umblat. Şi, când spun militari, nu mă refer doar la cei în termen. Mă refer la toţi. Şi la ofiţeri, şi la maiştri militari, şi la subofiţeri, dar, mai ales, la locotenenţii pe care nu-i deosebeai de soldaţi, nici ca vârstă, nici ca uniformă, fiind îmbrăcaţi toţi la fel, cu aceeaşi ţinută de instrucţie sau de lucru. Pe ei, pe locotenenţi, i-am văzut, în marşuri istovitoare, în fruntea plutoanelor, cărând în spate raniţa cu cele trebuincioase, raniţă care cântărea destul de mult. I-am văzut pe unii sărind în sus de bucurie atunci când, în aplicaţii sau în tabere de instrucţie fiind, erau anunţaţi că soţia, rămasă singură acasă, a adus pe lume un copil. M-am întristat şi am suferit alături de alţii când, aflaţi departe de casă, acolo unde îi chema datoria de militar, primeau vestea că i-a părăsit, pentru totdeauna, careva dintre cei dragi, iar ei nu i-au fost alături în ultimele clipe de viaţă. Pe mulţi i-am regăsit după aceea, în nenumăratele mele peregrinări prin ţară, în cămine de garnizoană, multe dintre ele neîncălzite şi duhnind a igrasie, visând la un apartament al lor, unde să-şi aducă familia aflată la sute de kilometri depărtare. Şi eu am visat la acelaşi lucru mulţi ani, ca să nu mai fiu "tată de duminică" pentru copiii mei, copii care au fost dezamăgiţi că, în prima lor zi de şcoală sau la serbările de sfârşit de an, nu au putut să se mândrească în faţa colegilor cu tatăl lor - ofiţerul.
    Multora dintre cadrele militare le-am văzut feţele iradiind bucuria când obţineau cu subunitatea calificativul maxim la trageri, sau când reveneau din aplicaţii fără ca să se fi întâmplat "ceva deosebit". Pentru că, uneori, se mai întâmplau şi astfel de lucruri. Aşa este când lucrezi cu oameni şi cu tehnică. Uitau atunci de zilele şi nopţile obositoare de antrenament, când se aplecau părinteşte asupra fiecărui soldat, pentru a-l deprinde cu abc-ul ostăşiei. I-am văzut, pe cei detaşaţi cu subunităţile la lucrări în economia naţională sau în agricultură, punând umărul alături de soldaţi, pentru ca subunităţile pe care le comandau să-şi termine norma la timp. Locotenenţii de atunci au îmbătrânit. Unii au ajuns generali, alţii colonei, alţii maiori. Alţii (destul de mulţi) sunt doar... amintiri. Aceştia din urmă, plecaţi prea devreme dintre noi, cel puţin sunt liniştiţi, acolo unde sunt. Până la ei nu poate ajunge umilinţa la care noi, cei care ne încăpăţânăm să rămânem în viaţă, suntem supuşi astăzi, luându-ni-se, o dată cu o parte din pensie, şi gradul pentru care am ostăşit o viaţă întreagă.
    Ştiu, nu voi schimba nimic cu aceste rânduri. Dar aşa sunt eu. Mi-a plăcut să scriu, încă de pe băncile şcolii. Şi alţii au scris. Numai că, în timp ce, în anii de început într-ale ostăşiei, eu scriam versuri sau reportaje, alţii scriau note informative despre colegi. Asta e doar una dintre diferenţe! Mai târziu, când eu stăteam, în miez de noapte, la tot felul de cozi, îmbrâncit de vecinii mai oacheşi din cartier, pentru a prinde un litru de ulei, un amărât de pui sau un pachet de unt, alţii, hăhăind mulţumiţi, îşi frecau de faţă dolarii câştigaţi din bişniţa făcută cu tot felul de lucruri aduse de peste mări şi ţări. În timp ce eu luam pieptiş pantele dealurilor sau ale munţilor patriei, în fruntea plutonului, în marşuri istovitoare sau în aplicaţii, departe de familie, alţii, tot departe de familie, băteau străzile porturilor lumii în căutarea cârciumilor şi a bordelurilor.
Mai târziu, am ajuns activist şi lucrurile s-au schimbat. Nicidecum în bine. În bine s-au schimbat doar pentru unii foşti securişti...


Ilie Bâtcă
(fost colonel al Armatei Române)

28 de comentarii:

  1. Aveti dreptate domnule colonel si sunt multi alaturi de ceea ce simtiti dumneavoastra!
    Multa stima si consideratie!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Altceva ce aş putea să spun?

      Ștergere
    2. Nu te supara Don Ilie !Nu are rost ! Incearca sa intelegi dialectia lucrurilor!(sper ca am zis bine)
      Prostu-i prost dar este......nu avem ce face!!
      Greseala IMPARDONABILA este a noastra don Ica !!
      Cat am ,,latrat " eu-ca in fruntea sindicatului nu-i cine trebuie !
      Mai aveam si noi Cdt. de Divizii,de Corpuri...de Brigazi, sefi SMG-uri,sefi de state majore-de MU.etc- unde sunt don Ica?
      De cate ori am zis ca ,,locul" nostru nu-i in strada etc.etc...
      Acum luam laturile in cap!! Porcaria dracului este ca in loc sa le ia doar sscmd ,le luam toti si asta ma oftica!!
      Cititi ce zice presa - daca nu ati facuto deja!!!
      O zi buna don Ica!!
      PS. Pentru lumea civila ,traduceti sintagma ,,Nu s-a intamplat nimic deosebit""prin aplicatii, trageri,

      Ștergere
    3. Nu mă supăr nici cu erată, nici fără. În legătură cu sintagma "nu s-a întâmplat nimic deosebit" nu cred că e nevoie de explicaţii. Nici chiar pentru lumea civilă, mai ales că încă mai sunt destui bărbaţi care au făcut armata şi ştiu.
      Toate cele bune!

      Ștergere
    4. Don Biliuta - cu tot respectul dar ,majoritatea lumii civile,cand citeste ,,nu s-a intamplat nimic deosebit" intelege cam asa ; am fost, ne-am plimbat, am admirat natura ,am lins o cafea ,o votca si ne-am intors bine dispusi ,bronzati si odihniti! Nici nu se gandesc ca prin acea sintagma noi inform.esalonul superior ca :nu a murit nimeni (cadru sau militar in termen) impuscat ,calcat de tanc -tab, cazut cu parasuta care nu s-a deschis, inecat cand am fortat Oltul,jiul sau Dunarea , nu a dezertat nimeni,nu s-a pierdut nici-o arma sau lada cu munitie,nu s-a rasturnat niciun camion , Tab Tc,nu a cazut nici-un avion Etc. Asta era ideea...

      Ștergere
    5. Mulţumesc, Cezar! Până la urmă, lumea civilă a aflat cam ce înţelegeam noi, militarii, prin sintagma "Nu s-a întâmplat nimic deosebit."
      Să fii iubit!

      Ștergere
  2. @CEZAR
    N-ai treaba pe blogul tau ?Vezi ca-ti ingheata rosiile pe vrej!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ..patlagica stricata......

      Ștergere
    2. Scuza-ma Iancule, atunci cind uit sa-mi iau pastilele de homoroizi incep sa tremur ca vrejul de fasole si devin naravash. Ma duc sa-mi administrez suspozitoarele. Oare are ceva daca mi le administrez pe cale bucala?

      Ștergere
  3. Salut, Iliuţă! Ai remarcat aseară vreo asemănare dintre discursul matrozului, cu cel al lui nea Nicu? Dar cu cel al lui Gadaffi? Acum înţeleg că puterea e o boală incurabilă. Cu 8% sustinere populară, orice om politic raţional, în codiţii de criză şi tulburări sociale importante, şi-ar da demisia imediat. Gadaffi se baza pe beduini. Ăsta, pe 8%?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ştii că, spre deosebire de alte dăţi, chiar am ascultat ce a bâiguit individul. M-am mai supărat eu, dar, până la urmă, televizorul a scăpat întreg.
      S-auzim de bine!

      Ștergere
  4. Ușor mai abdici, Iliuță, de la lupta cu inamicul Băsescu! Mai ales acum, când este ca și învins. N-ai remarcat ce singur este? A ajuns să își facă singur propagandă, că nu mai vrea nimeni să propage pentru el. L-au părăsit toți activiștii!

    Pe vremea lui Ceaușescu, îi doream ăluia să ajungă să trăiască în cartierul Ferentari, la confort 4, să sufere și să vadă ce greu este să trăiești în România lui.

    Acum, pe Băsescu îl vreau la închisoare, dar una cu pereți de sticlă, să trec zilnic pe acolo și să îl văd cum se zgâiește la lume, cu uitătura lui piezișă. Eventual, să îi facem o celulă mobilă și să îl plimbăm pe la oameni, să vadă ce derbedeu au pus ei în fruntea țării și să se rușineze.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am zis că abdic, Hari. Doamne, fereşte!
      Dacă celula mobilă va fi din sticlă (altfel nu poate fi văzut), sticla trebuie să fie, neapărat, incasabilă. Altfel, multă lume ar fi văduvită de plăcerea de a-l vedea în această postură.
      Să ai o zi bună!

      Ștergere
  5. TOP GUN
    PESTISORULE,
    Eu sunt fanul tau,la mine vei gasi oricand un umar pe care sa te sprijini!!!!!Mie imi place ceea ce scrii tu,tu esti un suflet frumos si sensibil,imi pare rau daca eu cu comentul de la precedenta postare,ti-am pricinuit necazuri!!!!Mai bine ca ai scris ce te nemultumeste,si noi suntem nemultumiti!!!!!Eu fac ceea ce fac,in stilul meu traznit!!!!!!Intotdeauna in mine vei avea un sprijin,NECONDITIONAT!!!!!!!Mi-a parut rau,tu nu meriti epitete de genul 'tataie', doar ptr.ca ai alte idealuri,gandesti altfel decat altii,urat din partea micutzului,pacat ,dar astia-s oamenii!!!!!Pestisorule,nu dezerta,nu inchide blogul,am vazut ca PETER PAN si l-a inchis !!!!!!Pacat!!!!!
    O SEARA EXCEPTIONALA ,SA FITI IUBITI SI,NU MOR CAII CAND VOR CAINII!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru încurajări. Sunt doar din ce în ce mai dezamăgit. Nu voi dezarma însă. Nu ştiu despre ce necazuri vorbeşti.
      Să ştii că am găsit un editor mai "înţelegător", aşa că s-ar putea să adun într-o carte unele din postările de pe acest blog. Sunt în tratative.
      Să fii iubit!

      Ștergere
    2. O, ce veste minunată! Vezi cum tratezi cu editorul şi despre poezii.

      Ștergere
  6. Et in Arcadia Ego !
    Si mie imi pare rau Iliuta. Imi pare rau ca nu au fost mai multi, imi pare rau ca mesajele transmise de la tribuna au cuprins 80% ura si in rest lauda . Imi pare rau ca domnul Dogaru, in incercarea de a arata lumii cat de informat este a pus in pericol libertaea si viata tanarului Alexandru Gheorghe despre care a afirmat ca face parte din nu stiou ce grupuri ale militarilor, despre care locotenentul a fost intrebat recent pe Antena 3. Tanarul ofiter a negat apartenenta la orice fel de asociatie si a recunoscut ca totusi i-a inmanat domnului Dogaruniste hartii ce contineau date despre nemultumirile sale . Saracul copil, nu stia in maiinile cui isi incredinteaza viata si cariera. Ei bine , domnul Dogaru, din dorinta de a epata a supralicitat si a facut afirmatii care ii pot opune libertatea in cumpana acestui tanar.Am sesizat greseala din momentul rostirii ei si am si comentat cu cineva la demonstratie. Speram sa nu fi observat si altcineva , dar uite ca Antena 3 repus declaratia lui Dogaru pe tapet. Ce parere ati avea acuma daca Dogaru si LOCOTENENTUL VOR FI LUATI LA CERCETARI ? Pentru aceasta impaunare si aformatie fara minte voi cere insistent demisia domnului Dogaru, imediat dupa caderea guvernului. Dar imi pare si bine ca am fost la manifestare, pentru ca am cunoscut un fost membru al Consiliului Politic superior pe care il stiam numai dupa semnatura. Sanatate Iliuta !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu am fost membru al CPS. Am fost doar... activist pe frontul literelor. Am postat pe pagina Filialei S 5 mai multe materiale despre locotenent, printre care şi pe al tău, luat din "ziuaveche"
      S-auzim de bine!

      Ștergere
    2. Imi cer scuze Iliuta , am folosit cuvantul membru in locul celui de activist.Oooooooooooof. Si eu care deja ma laudasem la tara cu faptul ca cunosc pe cineva de la CPS.Asta e. Mama si ce m-am mai impaunat.
      Sper ca nu te-am suparat .
      Sa auzim de si mai bine !

      Ștergere
  7. He, he, he!
    Păi pentru el de admirat sunt numai generalii ăştia zmecheri, de-ai lui, Onţanu sau Oprea. Ăştia nici nu-s "foşti", sunt mai actuali ca oricare altu'.
    Iar cu el..., cum e chestia aia din seara asta? Dovediţi că i-am cerut f'unui procuror să facă cuiva f'un dosar!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Astăzi m-am tot uitat la tv, doar doar i-oi vedea pe generalii Oprea şi Onţanu în fruntea oştirii care luptă cu nămeţii. Treaba cu dosaru` şi procuroru` m-a făcut şi pe mine să zâmbesc. Un zâmbet amar, dar, totuşi, zâmbet.
      Să ai o zi minunată!

      Ștergere
  8. @ Salut ILIE,
    Ți-am urmat sfatul și am citit articolul de fond.
    Nici nu-mi imaginam un ALTFEL de articol decât ca cel de față .Și totuși, ești prea îngăduitor cu JAVRA ORDINARĂ și mai ales cu SLUGILE lui pupincuriste și lacome după grade de COLONEI și GENERALI fără să fi tras vreodată cu o armă de tip militar , să fi satisfăcut STAGIUL MILITAR OBLIGATORIU sau să fi absolvit LM, Șc.Mil.de Ofițeri Activi și AÎSM ca mine de exemplu.

    ( vezi : http://aliosapopovici.wordpress.com/2012/06/20/ ).
    Weekend plăcut !
    Alioșa.

    RăspundețiȘtergere
  9. Tovarase Ilie, nu-i fumos sa-ti renegi profesia de activist-pupincurist-pcrist al CSP! Cu atat mai mult cu cat,impreina cu conducerea centrala a scmd puteti oricand sa refaceti "aparatul" consiliului politic superior cu sprijinul neprecupetit al CIstilor si turnatorilor lor stransi ciorchine in toate stucturile scmd si al altor ONG militare. Rusine ca-ti renegi calificarea, sau ai devenit si tu peste noapte dizident urmarit de CI precum minte cu nerusinare "LIDERUL SUPREM AL SINDICATULUI ROSU"

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E prea preţios timpul meu, ca să îl pierd cu toţi anonimii. O precizare, totuşi: Nu am fost şi nu sunt tovarăş cu laşii!

      Ștergere
  10. magnificent publish, very informative. I wonder why the opposite experts of this sector do not notice this.
    You must continue your writing. I am sure, you've a great readers' base already!


    My site :: Juegos

    RăspundețiȘtergere
  11. I am extremely inspired together with your writing abilities and also with the
    structure for your blog. Is this a paid subject or did you customize it yourself?

    Either way keep up the excellent quality writing, it is uncommon to peer a nice blog like this one these days.
    .

    Also visit my site; jocuri gta san andreas online

    RăspundețiȘtergere