Se vor şi ei băgaţi în seamă... de Ilie Bâtcă

Când unii (nu ştiu cum îi cheamă)

nu au talent, măcar o sleamă,

dar se şi văd expuşi în ramă,

fiind destui care-i aclamă,

zâmbeşti amar, nu-i bagi în seamă.

Când ţin în mână o calamă,

cu tine se şi văd de-o seamă,

de parc-aţi fi... la cataramă,

dar visul lor când se destramă,

ei tot se vor băgaţi în seamă.

Să fiarbă-n propria lor zeamă

îi laşi şi nu e nicio dramă,

dar când eşti înjurat de mamă

de aceşti inşi scăpaţi din scleamă,

nu-i poţi ierta, de bună seamă...

O ţară plină de... mediocri

Doamne, cât de mediocri putem fi! Nici nu mi-am dat seama până astăzi, când am citit pe fb o însemnare a ziaristului lu` Peşte, pre numele său Silviu Sergiu. Despre mine, nu aveam o părere prea bună nici până acum. Am fost un mediocru şi aşa o să râmân toată viaţa, cât o mai fi ea. Dar am rămas dezamăgit când am văzut cât de mediocri sunt unii actori pe care eu îi consideram „mari”. Dacă ar fi citit rândurile pline de înţelepciune ale lu` domu` Silviu, cred că şi Mircea Diaconu, şi Mircea Albulescu, şi Ion Besoiu, şi Tudor Caranfil, şi Dorel Vişan, şi Draga Olteanu Matei, şi Ioana Moldovan, şi Vasile Muraru, şi Maia Morgenstern şi alţii, mulţi, foarte mulţi „mediocri” ai teatrului şi cinematografiei româneşti s-ar fi abţinut să vorbească în termeni elogioşi despre marele dispărut – Sergiu Nicolaescu. Pentru că, iată ce spune ziaristul lu` Peşte Silviu Sergiu pe pagina sa de fb:

„Aş vrea ca la moartea lui Sergiu Nicolaescu să nu aud laude deşănţate despre ce mare regizor a fost, sau câte Oscaruri ar fi câştigat dacă nu se năştea în România comunistă. Îmi pare rău că a murit un om, dar nu-l pot aşeza în rând cu Pintilie doar pentru că nu mai este. A fost un regizor mediocru, care a pus umărul la propăşirea naţionalismului ceauşist. Povestea aia cu " despre morţi numai de bine" e o tâmpenie. Nu trageţi dom' Semaca... „

Dacă ar fi fost singurul care gândeşte aşa, mai treacă meargă! Dar 134 de persoane apreciază postarea sa. O fi bine? O fi rău? Dacă noi toţi ceilalţi suntem mediocri şi sub, şi doar 134 de persoane sunt deasupra noastră, cred că nu e bine! Nu e bine deloc...

Din înţelepciunea poporului român

Dacă nu punem la îndoială înţelepciunea de veacuri a poporului român, înseamnă că beţia, această meteahnă a omului, are rădăcini adânci pe aceste meleaguri carpato-danubiano-pontice. Altfel nu am fi avut astăzi proverbul „Beţivul iese la iveală ca păduchele în frunte”. Cum o fi ieşind această mică lighioană în frunte, habar nu am şi nici nu îmi supun mintea la cazne pentru a mă dumiri. Dar am văzut astăzi ceva la televiziunile noastre de ştiri care m-a făcut să pricep cât de cât cum stau lucrurile. Deschid televizorul pe la ora zece, zece şi ceva şi ecranul mi se umple de figura impozantă a proaspătului parlamentar Gigi Becali. Mut pe alt post şi îl văd pe Gigi Becali plimbându-şi bustul prin spaţiul dintre tribuna oficială, sau cum i-o fi mai spunând, şi restul sălii. Apăs, la nimereală, pe un buton şi îl văd pe Becali discutând, ce dracu o discuta el!, cu alţi proaspeţi sau mai vechi parlamentari. Insist, dar degeaba. Cum o dau, cum o întorc, nu scap de acest coşmar. De data asta, imparţialul Jiji vorbeşte despre diavoliţa Macovei şi cerşetorul şi pârâciosul Băsescu... Pe la ora prânzului, deschid din nou televizorul şi ce credeţi că văd? Aţi ghicit! Pe Gigi Becali stând potolit pe scaunul său, care nu putea fi decât în primele rânduri ale sălii, ronţăind ceva dintr-o pungă. Mai către seară, fac o ultimă încercare de a vedea şi eu ceva serios la televiziunile noastre de ştiri, de altminteri concurente, şi apăs pe un buton. Nici nu mai ştiu care. Stupoare! La comisia juridică unde sunt audiaţi viitorii miniştri, cine îşi dădea importanţă, stând în dreapta doamnei Mona Pivniceru? Nimeni altul decât Gigi Becali. Păduchele din proverbul nostru...