miercuri, 23 noiembrie 2011

Provocare


A trecut ceva vreme de când am deschis ultima dată calculatorul. Acum, trecând în fugă peste mesaje şi peste comentariile de pe blog, constat că unii dintre prieteni mi-au observat absenţa. Alţii nu. Şi unora, şi altora le mulţumesc. Ca să nu vă dezamăgesc, încerc să mai postez şi eu câte ceva. Nu e de actualitate, dar alte săgeţi nu mai am în tolbă. În aceste zile cât m-am ţinut departe de calculator, am tot cugetat dacă îşi au rostul aceste „săgeţi” ale mele. Şi am ajuns la concluzia că nu. Până când mă voi reprofila, voi apela la nişte scrieri mai vechi. Ca să nu fie plictisitoare, voi încerca să vă provoc la un concurs, căruia să-i zicem, de exemplu, „Recunoaşteţi personajul (personajele)?” Vă doresc lectură plăcută!


Moartea căpriorului
(după Nicolae Labiş)

Seceta a ucis şi ultima boare,
deşi apă nu e, vegetaţia-i mare,
e pericol ca, din urmă venind, vânătorii
să nu poată vedea, alergând, căpriorii
şi, desigur, atunci, oricât de dibaci,
oricâţi secretari de stat voi avea eu gonaci,
întâiul, în acte şi-n fapt, vânător,
cu arma-ncărcată voi sta, la picior,
umbla-voi degeaba, hai-hui, pe coclauri
şi-acasă veni-voi, spăşit, fără lauri.
Mă iau după Sârbu pe deal, printre rugi,
şi ţepii mă zgârie, răi şi uscaţi,
păcat c-o să-mi stric bunătate de blugi,
c-o seară în urmă de Dana spălaţi
Deja e amiază, dar eu sunt sătul,
mă năruie setea şi văd că în taşcă
nu am nicio cola, nu am un redbull
să beau, ca tot omul. Găsesc doar o ceaşcă,
dar ceaşca-i uscată, vagi urme de zaţ
mai poartă pe fundu-i, rămase de-aseară,
şi-o gură de apă aş bea cu nesaţ,
de-aş fi la izvoru-ţi ştiut, căprioară.
Lui Sârbu i-arăt ceaşca şi-mi face semn să tac,
înghit în sec şi gura mi-o ţin, se înţelege,
nu pentru că-i ministru şi eu îi fac pe plac,
dar vânătoarea, astăzi, oprită e de lege.
Cu foşnet de aramă, pădurea mă-nfioară
şi stele, câte una, răsar încet pe boltă,
când mă gândesc că moartea-i aproape, căprioară,
o latură din mine, cea bună, se revoltă,
instinctul de-a ucide e însă mai puternic,
când fierul rece-al armei îl simt vibrând în mână,
la vânătoarea asta, ministrul prea cucernic
mi-a dat chiar dezlegare, de-acum o săptămână.
Sub razele de lună ce-nvăluie izvorul,
privind în jur cu teamă, urmat de căprioare,
spre apa susurândă se-ndreaptă căpriorul,
privirea aţintind-o spre mine, prin cătare.

Şi văile vuiră... Îngenuncheat a rugă,
cu fruntea sprijinită în iarba-nsângerată,
mai vede căpriorul cum ciutele, în fugă,
dispar, tăcute umbre,-n pădurea întunecată.
Sub razele de lună, s-a înroşit izvorul,
nici susur, nici răcoare nu simte căpriorul
şi-n trista lui privire, mai rece decât fierul,
îşi oglindeşte, falnic, surâsul... premierul.


21 de comentarii:

  1. Buna idee.Lasa toate balta si fuguta la coada la formol,ca din ianuarie nu ne mai dau compensat !Si daca-ti ramine ceva timp ,trimite-i si doua trei scrisori de multumire cotcarului asta de ministru.De ce sa pierzi timpul scriind pentru sclavii din corul ,,micutului'' ?!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cine știe, poate nici nu mai este nevoie să trimiți săgeți noi, dacă țintele sunt tot ălea vechi, dintre care unele se ridică iară din iarba poligonului de tragere, așa cum este soțul Danei cea ciută. Oricum, eu unul sunt convins că merită să continui și să îți umpli din nou tolba.
    La mai multe și mai savuroase!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ I satzic:
    Hai să-ţi zic şi eu una! Scriam despre mine că îmi place să înot împotriva curentului. Am început acest "sport" înainte de 1989. Bineînţeles că nu am publicat ce am scris atunci. Două din strigătele de disperare din acea vreme sunt postate pe acest blog, prin aprilie, parcă.
    După 1989, am publicat aproape tot ce am scris de genul acesta. Şi nu am cruţat pe nimeni. Dar parcă am obosit să scriu doar pentru a descreţi frunţile unora dintre cei care citesc rândurile mele. Coţcarului de ministru i-am scris. Nu scrisori de mulţumire, pentru că nu aveam motive să-i mulţumesc. I-am trimis şi domnului preşedinte o scrisoare deschisă. Se găseşte tot pe acest blog.
    Dacă, pentru o perioadă, voi apela la unele scrieri mai vechi, o fac doar pentru ca să mai treacă prietenii din când în când şi pe la mine.
    Oricând, eşti binevenit!

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Hari:
    Nu am zis că voi renunţa. Am agăţat, deocamdată, tolba în cui, urmând să refolosesc nişte "săgeţi" trase cândva. S-ar putea ca, din când în când, să mai dau drumul şi vreunei săgeţi noi.
    Să auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu trec și vă citesc cu mare plăcere.
    Deseori, refuz , cumva, să mă gândesc la relele din care vă luați săgețile.
    Astăzi am recitit( pentru a nu știu câta oară) două poeme absolut extraordinare- „Moartea căprioarei„, dar și „Mistrețul cu colți de argint„.
    Fuga de( din) realitate face bine sufletului.

    „Stăpâne, mistreţul cu colţi ca argintul,
    chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
    Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
    Dar prinţul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

    Mai bine ia cornul şi sună întruna.
    Să suni până mor, către cerul senin...
    Atunci asfinţi după creste luna
    şi cornul sună, însă foarte puţin.”
    O zi frumoasă vă doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Salut, Iliuta! Vad ca problemele de la Sindicat devin cronofage.
    Stiu ce inseamna sa te preseze timpul. Este de inteles ca, aflat intr-o postura de a opta, sa te orientezi spre alternativa prioritara. Ce facem noi pe aici, e un joc in care intri, si din care iesi, dupa pofta inimii.Daca n-o sa mai scrii o vreme, ma duc sa-ti recitesc arhiva.
    Si eu, care te rugam sa accepti sa faci parte din juriul editiei a II -a de epigrame, pot sa mai sper? Presupun ca intrebarea referitoare la recunoasterea personajelor este retorica. Cine nu l-ar recunoaste pe Nastase?

    RăspundețiȘtergere
  7. Iliuta,
    Ce se intampla? Micutul vrea sa renunte sau sa inchida blogul si sa deschida altul. Tu vrei sa te retragi sau sa te reprofilezi. Ce aveti oameni buni? Ce va deprima in halul asta ? Nu cred ca tolba nu mai are sageti. Tinte exista, muza nu pleaca aasa dintr-o data, atunci care e cauza? Timpul? Oricat de ocupat ai fi gasesti o ora pe zi sa te uiti pe blog, peste comentarii, peste ziare, pe bl;ogurile prietenilor, sa spui salut, totul ok , iar la 3 zile sa mai tragi o sageata. Nu va lasati.

    RăspundețiȘtergere
  8. Iliuta primesti o sageata de la mine ?
    ti-o livrez pe mail...

    RăspundețiȘtergere
  9. Hai sa infiintam un .. colegiu redactional, o adresa de mail comuna unui grup de amici care vom cadea la intelegere. Fiecare membru va depune o data pe saptamana o sageata. Ca sa nu se " altereze " subiectele, daca nu au fost folosite, a doua saptamana se pot publica de oricine va dori, eventual de fiecare pe blogul lui, Cand unul e in pana de sageti, se umbla la redactie... pana se reface... trece hopul. Eu sunt gata sa cooperez, invit pe Vis, Micutul, Iliuta,PKM, Hari,si cine mai doreste. Asta nu inseamna insa ca cineva sa se aboneze saptamanal. Sunt si unii care abia ar astepta sa se " imbolnaveasca" saptamanal. Ce ziceti ?

    RăspundețiȘtergere
  10. @Biliuţă
    Te rog sa ma scuzi,poate comentariul meu a parut a fi un repros.N-a fost.Am facut o incercare penibila de resuscitare.Bine ca ai ramas in viata !Promit sa fiu mai delicat.

    RăspundețiȘtergere
  11. @ INCERTITUDINI:
    Mă bucur că această "provocare" v-a oferit prilejul să recititţi cele două poeme, amândouă dragi mie. În legătură cu relele din care îmi culeg săgeţile, într-un fel acestea mă ajută să rămân în contact cu marii noştri clasici. Pentru că, de fiecare dată, trebuie găsită o poezie care, prin parodiere, să susţină ideea.
    Vă doresc să aveţi o zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  12. @ Ică:
    Nu problemele Sindicatului m-au ţinut departe de calculator o bucată de vreme. Am fost plecat cu nişte treburi prin locurile de baştină şi n-am prea avut acces la această mare realizare a tehnicii - calculatorul. De postările pe pagina S-5 s-a ocupat feciorul meu cât am lipsit. Mă mai ajută şi el din când în când, pentru că noi ne ţinem de neamuri, nu cum fac alţii (altele!).
    Nu ştiu de unde s-a înţeles că nu voi mai scrie. Poate că, în loc de parodie, voi scrie poezie. Cine ştie!? Sau poate voi scrie şi, şi.
    Eram la curent cu intenţia ta de a mă include în juriu şi îţi mulţumesc pentru asta, dar nu am avut timp să-ţi răspund pe blogul tău. Să termin mai întâi cu răspunsurile pentru musafirii mei, apoi îţi fac o vizită.
    S-auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  13. Sa traiesti, Iliuta si la mai mare! Ai ajuns la 20.000 de afisari. Trebuie sa dai de baut!
    Te astept cu poezia, dar ai promis si niste povestiri, din viata ta de militar.

    RăspundețiȘtergere
  14. @ Neacşu:
    Trebuie să încep prin a-mi exprima regretul că nu am fost acasă pentru a-ţi răspunde la comentariul postat de tine la una din "săgeţi" (În patru rânduri). Din câte îmi amintesc, acest comentariu, făcut tot în patru rânduri, este primul pe care l-ai postat pe blogul meu şi îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc şi pentru încurajările de pe această pagină. Nu e vorba de muză sau de faptul că nu ar mai fi ţinte spre care să-mi îndrept săgeţile. Dar, parcă am impresia că risipesc "săgeţile" în van.
    Aştept "săgeata" promisă!
    Interesantă ideea cu acel colegiu redacţional. Să vedem ce vor spune şi ceilalţi!
    Încă ceva! Să ştii că citesc cu plăcere şi interes ceea ce scrii. Şi la ziua veche, şi pe blogul personal. E adevărat că nu prea comentez. Cum nu am făcut-o nici la Micuţul sau la alţii din grupul pe care îl frecventez. Promit că o să-mi fac timp şi pentru aşa ceva.
    S-auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  15. @ I satzic:
    Dacă din răspunsul meu s-a înţeles că am considerat spusele tale un reproş, înseamnă că nu am fost eu prea explicit. Am folosit intervenţia ta pentru a justifica, într-un fel, hotărârea pe care am luat-o în legătură cu "săgeţile". Spuneam că am cam obosit să scriu degeaba (nu e vorba de bani!), lucrurile continuând să meargă pe acelaşi făgaş în ţara asta.
    Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  16. @ Ică:
    Nu observasem. Îţi mulţumesc pentru atenţionare! Dacă voi începe să scriu poezie, îţi dai seama că nu o voi posta aici. Poezia e o floare, nicidecum o "săgeată".

    RăspundețiȘtergere
  17. Biliuta, eu nu tin la comentarii. Dupa cum ii spuneam si batranului eu vad blogul ca pe o fantana la care oamenii vin sa isi astampere setea. Sunt multumit daca oamenii vin, beau apa, spun in gand " buna apa" si pleaca pentru a reveni cand li se face sete iarsi.Nu ma incanta varianta fantanei goale , seci sau cu apa clocita, in care trecatorii se uita, arunca cu pietre si apoi pleaca fara a se mai uita inapoi. Asa ca pe mine lipsa comentariilor nu ma deranjeaza. 50 DE VIZITE PE ZI DACA AM , INSEAMNA CA AM 50 DE PRIETENI CARE AU NEVIOIEDE APA MEA. NU E NEVOIE SA CVOMENTEZE, E SUFICIENT CA REVIN. FAPTELE BUNE NU AU NEVOIE DE RECUNOASTERI PUBLICE. ELE SE FAC PUR SI SIMPLU.
    In legatura cu sageata, ti-o trimit , dar nu stiu mailul tau .

    RăspundețiȘtergere
  18. @ Neacşu:
    În lista mea de bloguri, este unul "Liceul militar Ştefan cel Mare". N-am mai postat în el de vreo săptămână. Dacă îl deschizi, găseşti şi adresa de mail şi telefonul.
    Aştept!

    RăspundețiȘtergere
  19. Iliuta,
    Am trimis deja mailul.
    Si... felicitari pentru cele 20000 de vizite. Se pare ca te-au vizionat toti sindicalistii ... ca numar.Multi inainte!

    RăspundețiȘtergere
  20. L-am primit. Mulţumesc! Îţi trimit mâine un răspuns. Mulţumesc şi pentru felicitări!Apropo de sindicalişti. Crezi că mai sunt atâţi?

    RăspundețiȘtergere
  21. Deocamdata, da. Din Ianuarie 2012 mai vedem. Se pregatesc surprize si de o parte si de alta. Partea proasta este ca ...80% din cei intrati au intrat pentru.. pensii. Cand se va lamuri odata cu pensiile intr-o forma sau alta, se vor retrage. Partea proasta este ca domnul Dogari le conditioneaza gestionarea proceselor de ... cotizatie, fortandu-i sa ramana in sindicat.Este un santaj... murdar. Un proces odata inceput trebuie continuat atat vreme cat omul a platit si plateste cheltuielile cu avocatul. Numai ca ... nu toti vad problema asa. Oricum cei carora le creste pensia vor pleca. Chestia cu demnitatea, gradul, nu prea ii intereseaza . Si pe de alta parte sunt constienti ca daca se va reusi intoarcerea la pensiile ocupationale, vor beneficia si ei fie ca sunt in sindicat fie ca nu. Foarte putini vor sa faca ceva cu adevarat bun din acest sindicat. Dogaru a participat la Craiova la sctivitatea deduicata zilei de 1 decembrie. I-a placut si a zis ca ar fi bine daca si alte filiale ar face la fel Cine il opreste sa faca si el la fel acolo, mai ales ca i-ar fi foarte usor sa aduca si alti istorici. De ce nu ar face asa ceva pe 24 Ianuarie, in loc sa faca iara demonstratii care sa invrajbeasca lumea . Sa tina demonstratiile pentru momentele care le cer, nu pentru sarbatorile nationale. Daca persista in prostia cu 24 Ianuari, va fi acolo decat el si comitetul director sau mai bine zis 5 insi. Va fi cel mai mare fiasco al SCMD.

    RăspundețiȘtergere