Prea ne iau unii de proşti

Una dintre prea multele reclame ce se dau pe post când ţi-e filmul mai drag se încheie cam aşa: „Prea bun, prea de la ţară!”. Prea se dă des pe posturile de televiziune această reclamă, ca să nu v-o amintiţi. Acest „prea”, auzit de atâtea ori în reclama cu pricina,  nu-mi prea dă pace. Când nu prea am somn, şi asta se întâmplă prea des în ultima vreme, din cauza prea multelor griji, deschid calculatorul. Nu prea ştiu eu ce vreau, dar nu trece prea mult timp şi nu se poate să nu dau peste ceva prea interesant, ca să nu rămân ţintuit de scaun, în faţa calculatorului, ore în şir. O prea recentă declaraţie făcută de Oprea în legătură cu încheierea prea controversatului proces de recalcularea a pensiilor militare, după părerea preaiubitului preşedinte şi a preacinstitului Boc prea nesimţite, a făcut prea multe valuri, ca să nu ajungă în atenţia opiniei publice prea dornice de astfel de subiecte de senzaţie prea tari.

Cum prea bine ştiţi, Oprea nu prea ştie de glumă şi i-a pus pe băieţii lui la treabă, băieţi care, vreo jumătate de an, nu prea au avut odihnă. Aşa s-a ajuns ca, zilele astea, prea repede, zic eu, să ni se pună pensia pe tavă, pardon pe o listă, de unde să şi-o ia fiecare. Prea grăbit să-mi văd pensia cu ochii, am încercat să intru şi eu pe această listă. Nu prea am reuşit, pentru că, bănuiesc, erau prea mulţi cei care încercau acelaşi lucru, odată cu mine. Prea eram interesat, aşa că nu am renunţat. Prea surprins nu am fost când am văzut că pensia mi-a fost „ajustată” cu vreo 500 de lei. În minus, bineînţeles. Eram prea pregătit sufleteşte, ca să mai fiu luat prin surprindere. 500 de lei! Nici prea-prea, nici foarte-foarte. La alţii, însă, discrepanţele sunt prea mari. Fie în plus, fie în minus. N-am prea înţeles de ce, dar asta e!” Ca să-mi pot face, cât de cât, o idee, ar fi trebuit să parcurg întreaga listă. E prea lungă. 1479 de pagini! Sunt eu prea exagerat uneori, dar nici chiar aşa.

Altceva mai bun nu prea aveam ce face, aşa că am început să citesc comentariile prea mulţilor anonimi care, chiar dacă nu prea au habar de subiectul în cauză, îşi dau cu presupusul. Pe unele dintre comentarii nu prea le-am băgat în seamă. Prea seamănă între ele. Prea sunt cusute cu aţă albă. Prea miros de la o poştă a propagandă. Prea îl ridică în slăvi pe Oprea. Iar cei care, chipurile, ar fi cadre militare în rezervă prea sunt „mulţumiţi” de cele câteva sute de lei în plus la pensie, ca să nu ai dubii în legătură cu identitatea lor. Nici pe vreme lui împuşcatu nu prea am văzut atâtea osanale la un cuadrat (unitate de măsură în tipografie). Ei, bine, aceşti „postaci de serviciu”, nu prea pricepuţi într-ale dezinformării, după părerea mea, prea ne iau de proşti. Iar unii dintre noi prea le dau motive să o facă. Mai grav este că, de la o vreme, prea ne-am lăsat pe tânjală. Prea ne lăsăm călcaţi în picioare de şefii acestor postaci. Şi asta este prea de tot!

Al dumneavoastră, prea umil