sâmbătă, 26 mai 2012

Scrisuri şi... înscrisuri


Un prieten de-al meu, pensionar ca şi mine, şi-a făcut un obicei din a colecţiona tot felul de lucruri care, zice el, peste ani, vor avea valoare... istorică. Recent, şi-a îmbogăţit colecţia cu o, hai să-i zicem, scrisoare pe care a găsit-o în cutia poştală. De ce acest petic de hârtie va avea valoare istorică, mă lămureşte tot el. Nu atât pentru cele şase paragrafe pline de promisiuni, astea sunt simple abureli, zice el, cât pentru ultimul paragraf, scris chiar de mânuţa unuia dintre candidaţii la funcţia de primar, care se încheie cu o formulă dragă prietenului meu - "cu sinceritate,..."
Scoţând, cu nedisimulată mândrie, hârtia cu pricina din buzunarul de la piept, unde o păstrează, frumos împăturită, ca să o aibă la îndemână, în caz că va fi nevoie să-şi susţină punctul de vedere, prietenul îşi începe disertaţia amănunţit pregătită: "Priveşte, colega, câtă elocinţă, câtă hotărâre degajă acest scris, un adevărat compromis între agerimea minţii şi încetineala mâinii. Ce mai, de un astfel de primar avem noi nevoie! Dacă aş avea pregătirea Dianei Simpson, cercetătoarea care a realizat un studiu grafologic pe baza unor documente redactate de mari pesonalităţi ale tuturor timpurilor, ţi-aş spune mai multe. Cred, însă, că e suficient şi atât, ca să te conving să mergi la vot şi să votezi pe cine trebuie... "
Din politeţe, îmi arunc privirea peste ţidula scrisă "cu sinceritate", mai mult pentru a-i face pe plac amicului. Nu mă interesează nici dacă scrisul este mic şi repezit, nici dacă este apăsat şi dezordonat, dacă este lizibil sau nu, dacă între cuvinte există spaţii mari sau acestea sunt înghesuite. Nu mă interesează nici măcar conţinutul. În aceşti 22 de ani de pretinsă democraţie, am primit şi eu, la cutia poştală, foarte multe astfel de scrisori din partea celor care îşi amintesc de noi doar atunci când au nevoie de votul nostru pentru a accede la funcţiile despre care cred că, într-adevăr, li se cuvin. Spre deosebire de amicul meu, eu nu colecţionez astfel de înscrisuri, pentru că toate sunt pline de gogoşile pregătite într-o bucătărie politică duhnind a rânced.

6 comentarii:

  1. Din atitudinea prietenului dumneavoastră, înțeleg că ar fi trebuit să păstrez la „dosar„ „felicitarea„ pe care am primit-o în cutia poștală, chiar de onomastică.
    Adresa era scris fără nicio greșeală, conținutul a fost mai greu de înțeles- adică mi se recomnda să-i votez pe doi domni-bine ( asta am dedus din pozele de pe hârtia cu pricina), unul ca primar, celălalt consilier.
    Trăim în era comunicării, așadar orice răvaș, primit de la persoane importante, devine, în timp, foarte important.
    Scrisoarea mea s-a pierdut ..nu disper, gândindu-mă că aș mai avea o șansă- se apropie ziua de naștere.( înaintea alegerilor)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aşa sunt unii, mai "norocoşi"! Eu ce să zic? Onomastica o sărbătoresc după alegerile locale, iar până la ziua de naştere se duc şi parlamentarele.

      Ștergere
  2. Stii ce ar fi culmea ? Ca amicul sa afle dupa ce i-a iesit alesul primar, ca acesta nu si-a luat bacalaureatul, sau a plagiat lucrarea de licenta. Se poarta.

    RăspundețiȘtergere
  3. La noi e posibi!Traim in TARA lui CARAGIALE. SE POARTA!

    RăspundețiȘtergere
  4. Nea Ilie, ti-am trimis un mesaj pe facebook. Astept raspuns.

    RăspundețiȘtergere
  5. Politicienii,romani, din zilele noastre sunt precum tziganusii,care ,inca ,de la intarcare sunt cu ochii dupa furat.Toti,indiferent de sex,rasa,apartenenta politica,religie sau nationalitate.Inca de la inscrierea in partid isi fac planuri sau sperante ce si cum,n-au nici un crez politic,singurul lor crez este banul castigat necinstit.

    RăspundețiȘtergere