De la furcă, la otravă

Printre problemele prioritare din programele electorale ale candidaţilor la Primăria Capitalei se numără şi cea a câinilor vagabonzi. Silviu Prigoană se angajează să rezolve această problemă în şase luni, prin strângerea de pe străzi a câinilor comunitari şi adăpostirea acestora în spaţii amenajate pe terenuri ale Primăriei. Sorin Oprescu, principalul contracandidat al lui Prigoană, e cu un pas înaintea acestuia, având deja unele realizări în domeniu, cum ar fi inaugurarea unui Dogtown în judeţul Giurgiu, cu o capacitate de 2.000 de locuri. Mihai Atănăsoaie, fostul prefect de Bucureşti, încă mai visează la o lege privind eutanasierea câinilor fără stăpân.

Cel mai radical dintre toţi pare a fi însă Gigi Becali care, într-o emisiune televizată, a declarat, în stilu-i caracteristic: „Omor 50 de milioane de câini pentru un singur om. Eu îi eutanasiez pe toţi. Şi care-i problema?” Problema este că latifundiarul din Pipera nu s-a hotărât încă ce metodă să folosească. „Pac, pac, şi nici nu simte!”, asta însemnând că o cale ar fi împuşcarea nevinovatelor patrupede. Gândindu-se, probabil, că procurarea muniţiei aferente ar greva bugetul Primăriei, s-a corectat repede: „"Îi strâng pe toţi. Nu-i împuşc, îţi dai seama că am glumit. N-am de ce să-i împuşc, când pot să le fac o injecţie şi gata! Îi omor pe toţi, ca să nu mai existe niciun câine, ca să nu mai muşte niciun om".

În orice caz, dacă Jiji va ajunge primar general, maidanezii ar trebui să-şi facă griji serioase, pentru că stimabilul cadindat nu numai că nu ia în calcul construirea de adăposturi, dar le-a pus gând rău la toţi. "Nu le fac niciun adăpost. Dau eu bani să-i dau de mâncare la câine ? Să-l ţin eu pe câinele vagabond în nu-ştiu-ce rezervaţie de câini ? Le dau eu numai otravă şi mor, nu le dau mâncare. (...) Fac adăpost pentru câini, şapte milioane de euro. Nici şapte euro nu dau!"

Aşadar, dacă va ajunge primar, Becali va trebui să aleagă între puşcă, injecţie şi otravă pentru a salva Capitala de invazia câinilor vagabonzi. Furca, pe care o folosea în tinereţe când, cioban fiind, ca şi acum, dar fără cheagul de astăzi, o înfigea în dulăii ce săreau la gâtul mieilor, iese din discuţie. Este prea mare efortul. Şi nici eficienţa nu este aceeaşi...