Se afișează postările cu eticheta tâmplar. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tâmplar. Afișați toate postările

luni, 6 februarie 2012

Mărturisire



           Mă, fraţilor, mi-e ruşine să vă zic, da-i musai s-o fac, ca să-mi iau piatra asta dupe inimă. Să ştiţi că, în ultima vreme, cam păcătuii. Păcătuii, ce mai! Mă luă aşa, cam pă la Ignat, şi de-atunci nu poci să mă mai abţiu. Cum porc n-aveam de tăiat, îl sunai pă un leat de-al meu dupe la Constanţa, unu Marcus, şi-i zisei să mergem împreună pă blogu` unuia de-l cheamă Geo Tudor, c-auzii io că ăsta tare le mai aduce din condei. Numa că leatu` nu veni singur, o luă şi pă o doamnă dupe la el, tot din Constanţa, că şi mneaei îi place poezia.
          Mă, şi ce să vezi, când ajunserăm noi acolo, mai dădurăm păste o duduiţă, una care are un blog de să cheamă vali.ablog.ro . Mă, fraţilor, să ştiţi că ce văzurăm noi pă blogu lu Geo (http://ro.netlog.com/teo_geo3128/blog ) ne plăcu la toţi patru. Ne plăcu aşa de mult, c-am zis că să nu plecăm cu mâna goală şi să luăm şi noi oarece texte de pe la domn` Geo, c-avea dăstule. Primu` să răpezi Marcus, că văzu el unele cu Chiombilă, un marinar de-al lui. Unu dăştept, bag samă, că ăsta să proţăpi dă fro şapte ani în fruntea bucatelor şi nu-l mai urneşte de-acolo nici Oprea cu şenilatele de le scoase acu` la deszăpezire. Şi-alese leatu` fo câteva păntru blogu lui - http://marcus64.wordpress.com/  - şi să opri.
           Duduia de-o aduse Marcus cu el, cam fandosită! Fandosită, ce mai! Parc-o văz cum strâmba din nas când citea. Până la urmă, îi căzu cu tronc o poezie şi-o luă. Io zic cum că, dacă nu să fandosea atât, mai găsea şi altele, că, vă zisei, are Geo ăsta tot felu` dă texte. Asta, Vali cu ablog.ro, nu să mulţămi cu o poezie, doauă, acolo. Cum citea una, cum o băga în paporniţa cu care venise, de ziceai că să pregăteşte păntru iarna de-o anunţă tâmplaru` ăla dupe la Interne. 
          Io, care o făcui pă cavaleru` şi rămăsei mai la urmă, mă mulţămii cu ce găsii. Da` nu-mi păru rău. Luai şi io fo câteva de-ale de le zice... Ia, zi, Mărine, că tu ştii, că văzui că şi tu scriseşi d-astea pă blogu` tău! Aşa, Mărine, parodii! Luai, mă, fraţilor, una dă să cheamă „Manifestul Pieţii”, alta de-o boteză domn Geo „Coana cu suliţă”, mai încolo mai găsii una „Cântecul premierului”, alta „Desperado”, despre care auzisem şi io, de când cu arabu` ăla de să înfruntă cu Chiombilă a lu` Marcus. Mai înghesuii în tolbă şi fo câteva Pluguşoare care-mi merseră la inimă (unu` dăspre medici, altu` cu dascăli, unu` făcut păntru băieţii lu` Igaş, un Pluguşor cu portocalii lu` Boc, altu` în care văzui că domn` Geo o rupse puţin şi pă ungureşte), mai luai ş-o urare, o poezia cu viermi şi ciumpalaci şi... Na, că uitai ce mai luai!
           Acu`, păcatu` ăl mare nu e că le luai, da mă-mpinse necuratu` de le mai şi pusei şi pă blogu` meu. Recunosc că le pusei ezact aşa cum le găsii. O virgulă nu clintii de la locu` ei. Ba, minţ. Iote că mi-amintii că la una de-aia de zise Mărin că să cheamă parodie, nu ştiu ce-mi veni, că umblai niţel şi zisei: „Acest cântec îl făcui/ Eu, numitul B. Ilie,/ Uimit de câtă prostie/ E în capul dumnealui.” Bag samă că prostie fu în capu` meu, nu în capu` dumnealui, fincă domn` Geo scrisese scurt pă doi: Acest cântec îl făcui/ Eu, numitul Gigi Tudor,/ Uimit de câtă prostie/ E în capul dumnealui”. Bag samă că n-avuse omu` la-ndemână o rimă potrivtă păntru Tudor, d-aia nu-i ieşi aşa frumos ca până acolo. Că doar nu era să spuie: „Acest cântec îl făcui/ Eu, numitul Gigi Tudor,/ Văzând o sârmă de fludor/ În scăfârlia mnealui”.
           Şi mai păcătuii io cu ceva, anume că-n locu` lu` domn` Geo mă iscălii pă mine ca autor. Numa că el avea semnătura pusă sus, după titlu, şi scria cam aşa: de Gigi Tudor. De, ce să-i faci? Mai greşeşte omu`. Da, acu`, dacă stau şi mă gândesc bine, bag samă că de vină fu calculatoru`, că ăsta trecu la mine, pă blog,  toate astea de le jmanglii dupe acolo cu fo zi, două înainte de a le scrie domn` Geo.
           Dăştept băiat domn` Geo ăsta! Cum le mai aduse el din condei. Şi io mă apucai să-i fur munculiţa lui! Musai să-i trimiţ şi lui vorbă de trăznaia ce-o făcui, să nu mă trezesc, dracu`, că vine păste mine cu legea aia privind drepturile de autor. Asta-mi mai lipseşte acu`, dupe ce îmi mai luă din pensie domn` Boc, ăsta dei anunţă demisia chiar acu`, când m-apucai io să vă fac mărturisirea asta.

Fane Sucitu
Pentru conformitate,
Ilie Bâtcă

vineri, 3 februarie 2012

Coana cu suliţă


(după „Iarna pe uliţă”, de George Coşbuc)


A-nceput de ieri să scadă
Numărul de ciumpalaci,
E cam ger, să dai în draci,
Viermi nu prea mai ies în stradă.
Ce să faci?
Nu mai ninge, dar nici bine
Nu prea e de stat în drum,
Boc e liniştit acum
Că mulţimea nu mai vine
Nicidecum.
Pedeliştii, tot dihănii
Hămesite au rămas,
O ţin langa, la taifas,
Nu mai fac acum mătănii,
Au prins glas!
Gură fac, precum o ţaţă
Proţăpită în uluci,
Fel de fel de mameluci,
Când rostesc cuvântul „Piaţă”,
Fac clăbuci.
Cei mai mari sunt puşi pe harţă
Şi se iau de premier
Îl vor o „doamnă de fier”,
Să nu mai fie o fleoarţă
Toţi îi cer.
De pe un fotoliu sare
Un matroz de prin Galaţi:
Fraţilor, de ce urlaţi?
Voi, prin ţara asta mare,
Nu umblaţi?
Iarna o să se pogoare
Peste noi, să fie clar!
A spus chiar domnul tâmplar
C-o s-avem, după ninsoare,
Ger polar.
El e doct, precum se vede,
Nu i-a fost deloc uşor,
Şi-a dat bac-ul târzior,
Dar acum, iată, se crede
Că-i Topor.”
Mârâie spre el „Buldogul”,
Peste poate supărat,
Mai că nu l-a sfâşiat,
Ascultându-i monologul
Lăbărţat.
Vă spun eu, căciula asta
E cam mare pentru Boc,
Parc-ar fi un oboroc
Care îi ascunde ţeasta,
Altu-n loc!
Ducă-se, de vrea, la coasă,
La lopată-i priceput,
Altfel, partidul – kaput!
Treaba e destul de groasă,
Aţi văzut!”
Se răstesc unii mai tare
La umilul Piticot,
Numai că, de un boicot,
Pe acesta nu îl doare
Nici în cot.
Vine-o doamnă la tribună,
Cătrănită pe acei
Vreo patru sau cinci mişei
Care vor, în corzi, să-i pună
Şeful ei.
S-oţărăşte rău cadâna
Pentru şeful Piticot.
Aţi înebunit de tot
Şi-l daţi jos cu anasâna,
Eu socot.
Nu aveţi deloc glagole,
De vă stă şefu` în gât!
Bani de nu ne-ar fi vârât,
Mai aveam telegondole?
Nici atât!
Mai aveam noi patinoare,
În cătune, săli de sport,
Sau, la munte, eliport?
În el avem fiecare
Un suport.”
Prosternaţi, ca la icoană,
Cu gândul la chilipir,
Pedeliştii, în delir,
O ascultă pe cucoană
Ore-n şir.
Într-un sfârşit, ea aruncă
Un mesaj destul de clar:
Să facem ce-i necesar,
Să punem viermii la muncă,
Aşadar!”


Ilie Bâtcă