Dă-mi, tăticule, şi mie
O bucată de hârtie
Şi un pix din ăla bun,
Fiindcă am ceva să spun,
Dar trebuie să-mi notez,
Căci nu pot să editez
Frazele, ca domnul Boc,
Câte două la un loc.
La club, mai spre dimineaţă,
O idee îndrăzneaţă
Mi-a venit deodată-n cap
Şi de ea nu pot să scap,
Dacă n-o zic la Bruxelles,
Nu am linişte defel.
Uite, dragul meu tătic,
În Parlament ce-o să zic:
„Nu mai este o surpriză
De ce am intrat în criză,
Pentru că, în România,
Toţi fac azi Economia,
Diplome fără valoare,
La tarabe-s de vânzare,
Nu-i un lucru înţelept
Să se-nghesuie la Drept
Tineretul şi să spere
Că aşa face avere.
Eu am lucrat la „Luxten”
Şi nu mi-a stricat la... ten.
Instalatori şi tâmplari
Sunt, în ţară, tot mai rari,
Ospătari, dar nici frizeri
Nu mai sunt, cum erau ieri,
Tinichigii-s pe sponci,
Nu poţi să-ţi mai faci un conci,
Fiindcă-n profesionale
Clasele-s aproape goale.”
Unii care nici de mine
Nu le plac, dar nici de tine,
Dar nu vor să merg la muncă,
S-ar putea să spună cum că
Un tâmplar aveam şi noi,
Dintre alţii, mai de soi,
Dar tu, fără a discerne,
L-ai instalat la Interne,
Fără să fi fost, măcar,
Impetuos necesar
Şi breasla lui e vădită
de o calfă erudită.
Ilie Bâtcă
