Legi cu dedicaţie

(după George Topârceanu)

După atâta zăbavă,

Mare agitaţie,

Căci ni s-a servit, pe tavă,

Un fel de... lustraţie.

Pedeliştii se adună

Şi fac demonstraţie

Cum că legea este bună,

Nu-i o imitaţie.

La B 1, în ogradă,

Mare concentraţie

De lingăi ce stau grămadă,

Plini de admiraţie.

Mircea Toader iar se screme

(Ca la constipaţie!)

Să ne spună că, prin vreme,

A curs transpiraţie.

Pirpiliii care „cântă”

După orchestraţie,

Gata-s să se ia la trântă,

Plini de abnegaţie.

Apele iar se agită,

Vorbind de lustraţie,

Opoziţia unită

Face figuraţie.

Numai nea Ion, sărmanul,

Căzut în dizgraţie,

Va „profita”, de la anul,

De-această lustraţie.

Pentru asta are, cică,

Şi o explicaţie,

C-a făcut nea cutărică

Pentru el fixaţie.

Totuşi, legea asta are

Şi o destinaţie:

Premierul nostru care

E iubit de naţie.

Când constat că legea-i altă

Mare aberaţie,

Zău că-mi vine să las baltă

Orice inspiraţie!

Ilie Bâtcă

Rapsodii de iarnă

(după George Topârceanu)

Am scăpat, de-acum, de ceaţă,

iar s-arată soarele,

c-a ieşit Udrea în faţă,

dezvelind picioarele.

Cu igaşi, cu boci, cu botişi

supăraţi pe naţie,

guvernarea asta, totuşi,

e o imitaţie.

La prezidiu-o femeiuşcă,

încurcând silabele,

e atentă la plevuşcă,

să ridice labele.

Un ministru, din orgoliu,

îşi numără clasele,

însă ţine de fotoliu,

că-s prea mari foloasele.

Păsările migratoare,

cu gândul la tropice,

aşteaptă de la cel mare

gesturi filantropice.

Pentru marea clientelă
ce-a-mpânzit oraşele,

au ajuns o bagatelă

contractele, grasele.

Într-o crâşmă, marinarul

care-a vândut bărcile

îşi priveşte, gol, paharul,

încleştându-şi fălcile.

Lui nea Nelu, moşul care

ne-a adus ponoasele

când era în postul mare,

toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, săracul,

cui să ceară daune

fiindcă Geoană, prostănacul,

a pierdut la... saune?

Opoziţia, în stradă,

nu mai scoate masele,

Crin şi Ponta, puşi pe sfadă,

îşi dispută oasele.

La DNA-i hărmălaie,

urlă toţi că-i mare bai,

c-a fost prinsă o mamaie

cu o pungă de mălai.

Un dascăl, într-o exedră

înţesată de şcolari,

un colocviu, la catedră,

ţine despre căpşunari.

Gospodinele, gătite

cu şorţuri portocalii,

s-au trezit iar păcălite,

când e vorba de copii.

Turişti, în telegondole,

prin Vale se fâţâie,

dar nu văd jos ce nasol e

şi că toate scârţâie.

Transportate cu efort,

pe tărgi sau cu roabele,

umplu sălile de sport,

prin cătune, babele.

Plictisiţi, pensionarii

lasă cozile şi-ncing

o bătută cu jandarii,

mai ceva ca într-un ring.

Să nu uit piticul care

are o obsesie

şi strigă în gura mare

că-mi taie de pensie.

Lângă el, şi Izmănarul

vine şi s-alătură.

Când s-o face plin paharul,

oare cine-i mătură?

......................................

O duduiţă îşi saltă

fusta, de-i văd fesele...

Zău că-mi vine să las baltă

toate interesele.


Ilie Bâtcă