(după George Topârceanu)
După atâta zăbavă,
Mare agitaţie,
Căci ni s-a servit, pe tavă,
Un fel de... lustraţie.
Pedeliştii se adună
Şi fac demonstraţie
Cum că legea este bună,
Nu-i o imitaţie.
La B 1, în ogradă,
Mare concentraţie
De lingăi ce stau grămadă,
Plini de admiraţie.
Mircea Toader iar se screme
(Ca la constipaţie!)
Să ne spună că, prin vreme,
A curs transpiraţie.
Pirpiliii care „cântă”
După orchestraţie,
Gata-s să se ia la trântă,
Plini de abnegaţie.
Apele iar se agită,
Vorbind de lustraţie,
Opoziţia unită
Face figuraţie.
Numai nea Ion, sărmanul,
Căzut în dizgraţie,
Va „profita”, de la anul,
De-această lustraţie.
Pentru asta are, cică,
Şi o explicaţie,
C-a făcut nea cutărică
Pentru el fixaţie.
Totuşi, legea asta are
Şi o destinaţie:
Premierul nostru care
E iubit de naţie.
Când constat că legea-i altă
Mare aberaţie,
Zău că-mi vine să las baltă
Orice inspiraţie!
Ilie Bâtcă
