(după Miron Radu Paraschivescu)
Când ţi-o fi lumea mai dragă,
câinii de nădragi să-ţi tragă
şi s-ajungi în Modrogan
ăl mai ultimul golan,
dintr-un ditamai Buldog
să ajungi un slăbănog
şi puterea ta de-acum
să se scurgă ca un fum,
să mergi de spate adus,
vântul să te ia pe sus,
să ajungi un peregrin
bătând la uşa lui Crin!
Boală-n lume să nu fie
de tine să nu se ţie,
arză-te mangalul, focul,
că mi-ai stricat mie jocul,
de primesc acum reproş
de la Nuţi-a lu` Cocoş!
Vameş parşiv ce mi-ai fost,
te-ai ajuns mare pe post,
de te-aş vedea jos de-a dura,
frânge-ţi-s-ar junghetura,
să te-adune pe făraş,
că prea te-ai făcut trufaş!
Călca-te-ar roata căruţii,
c-ai umilit-o pe Nuţi,
de-o să vezi tu cum se cară
la Mişcarea Populară!
Vedea-te-aş eu singur cuc,
că ai fost un zăbăuc,
n-o să uit până-n mormânt
că mi-ai ieşit din cuvânt
şi-aşa cum te ştiu, avid,
m-ai lăsat fără partid!
Adio şi n-am cuvinte,
vameş parşiv, fără minte!
