şedea pe o cracă,
mulţumită, nevoie mare,
că făcuse rost de
mâncare,
o bucată de caş pe care
oierul
o aruncase, odată cu
zerul.
Cumătra vulpe, flămândă,
sătulă de statul la
pândă,
mai, mai să dea în
turbare,
văzând că orice
încercare
de a o face să vorbească,
pe limba ei păsăreasca,
nu dădea rezultate.
- Vai, fato, se poate
să ai un aşa ten
cum, poate, doar La
Fontaine,
cu pana lui, l-a zugrăvit,
şi să nu scoţi măcar
un... ciripit?!
Cunoscând, însă, al
fabulei tâlc,
cioara, pe craca ei, tăcea
mâlc.
- După cât te văd de
fudulă, socot
că n-ai fost, ca tot
omul, la vot
şi-n zi de Cuptor, 29,
ai stat în cuibaru-ţi,
pe ouă.
Să-ţi spun c-ai greşit,
n-are rost!
- Ba nu, strigă cioara,
am fost
şi am votat DAAAA, am
votat...
- Mulţam pentru caş! Am
plecat!
- Dar dacă votam NU, poţi
să-mi spui,
aveam să le duc astăzi
la pui
măcar o bucată de caş?
La care, vulpea îi zise: - Ei,
aş...
(După un banc de pe Internet. Mulţumesc prietenului Geo Stroe, cel care mi l-a trimis!)
Eu pot să pun rămăşag
RăspundețiȘtergerecă vulpea avea...fainoşag.