(după „Cântecul redutei”, de George Coşbuc)
În cazărmi, armată - ioc,
Tancurile sunt pe stradă,
Apeviştii, prin zăpadă,
Se căznesc să facă loc.
Cine vine, făcând semne,
O fi vreun mahăr pesemne?
Unul, Ciaca-Paca-Boc!
Cinci sau şase înstelaţi
Îşi flanchează premierul,
Care nici nu simte gerul
Şi-i îndeamnă pe soldaţi
Să dea tare la lopeţi.
„Aşa se face, băieţi,
Luaţi seamă şi-nvăţaţi!”
Şi luând o lopăţică,
Una pe măsura lui,
În vârful troianului
Se avântă şi-l despică.
Chicotesc soldaţii, vere,
Minunaţi de-aşa putere,
Câtă are... puştiulică.
Ei, să vezi, acu-i acu,
Dete Ciaca-Boc poruncă
Să vină, urgent, la muncă
Toţi jandarmii şi să nu
Mai alerge ciumpalacii,
Să i lase la toţi dracii!
Şi-acest ordin îi plăcu.
Strigă Boc: „Vă fac păsat!
Încurcaţi pe-aicea treaba
Şi luaţi banii degeaba!
Nu v-ajunge cât v-am dat?
Mi-aţi tăiat, deodată, chefu`
Şi-o să vă pârăsc la şefu`,
Fiindcă el v-a-ncurajat!”
Gândeau drumarii: „Poftim!
Ăsta, care-i dus cu capul,
Vrea s-o facă pe casapul”,
Dar strigară: „Aferim!”
Şi, gândind cum că Boc, bietul,
Le închide robinetul,
Au mai zis: „Deszăpezim!”
Şi-au sărit asfaltatorii,
Care cum putu, în grabă,
Şi cu târnuri, şi cu roabă,
De cum se iviră zorii.
De uimire-s muţi jandarii,
Îşi fac cruce ghinărarii,
Când văzură... salvatorii.
Boc strigă atunci, din drum:
„Bateţi, cât e roşu, fierul!
Eu plec cu elicopterul
Şi-o să merg să mai îndrum,
Aşa c-o să fac o tură
Pe şoseaua de centură,
Unde sunt nămeţi – duium”.
Abia zbură ăla mic,
Mulţumit de ce făcu,
Şi-auzii că le dădu
Şi ceai cald, din polonic,
Celor scoşi de sub nămeţi.
„Hai, băieţi, luaţi şi beţi.
Că nu vă costă nimic!”
Acest cântec îl făcui
Eu, numitul B. Ilie,
Uimit de câtă prostie
E în capul dumnealui.
Dacă-ţi place şi socoţi
Că-i bine să-l ştie toţi,
Mai departe poţi să-l spui!
Ilie Bâtcă
În cazărmi, armată - ioc,
Tancurile sunt pe stradă,
Apeviştii, prin zăpadă,
Se căznesc să facă loc.
Cine vine, făcând semne,
O fi vreun mahăr pesemne?
Unul, Ciaca-Paca-Boc!
Cinci sau şase înstelaţi
Îşi flanchează premierul,
Care nici nu simte gerul
Şi-i îndeamnă pe soldaţi
Să dea tare la lopeţi.
„Aşa se face, băieţi,
Luaţi seamă şi-nvăţaţi!”
Şi luând o lopăţică,
Una pe măsura lui,
În vârful troianului
Se avântă şi-l despică.
Chicotesc soldaţii, vere,
Minunaţi de-aşa putere,
Câtă are... puştiulică.
Ei, să vezi, acu-i acu,
Dete Ciaca-Boc poruncă
Să vină, urgent, la muncă
Toţi jandarmii şi să nu
Mai alerge ciumpalacii,
Să i lase la toţi dracii!
Şi-acest ordin îi plăcu.
Strigă Boc: „Vă fac păsat!
Încurcaţi pe-aicea treaba
Şi luaţi banii degeaba!
Nu v-ajunge cât v-am dat?
Mi-aţi tăiat, deodată, chefu`
Şi-o să vă pârăsc la şefu`,
Fiindcă el v-a-ncurajat!”
Gândeau drumarii: „Poftim!
Ăsta, care-i dus cu capul,
Vrea s-o facă pe casapul”,
Dar strigară: „Aferim!”
Şi, gândind cum că Boc, bietul,
Le închide robinetul,
Au mai zis: „Deszăpezim!”
Şi-au sărit asfaltatorii,
Care cum putu, în grabă,
Şi cu târnuri, şi cu roabă,
De cum se iviră zorii.
De uimire-s muţi jandarii,
Îşi fac cruce ghinărarii,
Când văzură... salvatorii.
Boc strigă atunci, din drum:
„Bateţi, cât e roşu, fierul!
Eu plec cu elicopterul
Şi-o să merg să mai îndrum,
Aşa c-o să fac o tură
Pe şoseaua de centură,
Unde sunt nămeţi – duium”.
Abia zbură ăla mic,
Mulţumit de ce făcu,
Şi-auzii că le dădu
Şi ceai cald, din polonic,
Celor scoşi de sub nămeţi.
„Hai, băieţi, luaţi şi beţi.
Că nu vă costă nimic!”
Acest cântec îl făcui
Eu, numitul B. Ilie,
Uimit de câtă prostie
E în capul dumnealui.
Dacă-ţi place şi socoţi
Că-i bine să-l ştie toţi,
Mai departe poţi să-l spui!
Ilie Bâtcă
Salut, Iliuţă!
RăspundețiȘtergereExcelent "cântecul"! L-am expediat deja, în mediul virtual. Cu link-ul blogului tău, ca să nu şi-l însuşească diverşi "autori", aşa cum am văzut că s-a întâmplat cu "El Raed".
Pentru ca să nu-şi mai însuşească diverşi "autori" scrierile mele, de acum încolo, cât voi mai avea subiecte pentru parodii sau pentru alte genuri literare sau mai puţin literare, le voi semna, chiar pe acest blog. Am găsit parodia scrisă după "El Zorab" pe mai bine de 15 bloguri, fără semnătură, bineînţeles, sau fără specificarea sursei. Şi aceasta nu este singura. Parodia după "Scrisoarea III" a circulat şi mai circulă şi acum cu semnătura actorului Dan Puric care, chiar dacă ştie acest lucru, nu s-a obosit să facă măcar o precizare scurtă, din patru cuvinte ("Nu eu sunt autorul!") Atât. Eu îl înţeleg, însă. Cu atâtea proiecte câte are pe cap, nu o să-şi piardă timpul cu un fleac. La fel se prezintă situaţia şi cu parodia după "Sergentul" şi, mai recent, cu "Starea naţiunii". Mai sunt şi altele, dar nu are rost să le mai înşir.
ȘtergereŞi, ca să nu spună cineva că a scris altcineva acest comentariu, îl voi semna cu numele meu, fără gradul pe care, din păcate, nu îl mai am. Aşadar, semnez şi te îmbrăţişez,
Ilie Bâtcă
Din nou ceva marca Iliuta! Felicitari maestre !
RăspundețiȘtergereFelicitările au ajuns la mine în timp ce îi răspundeam lui Ică. Mulţumesc!
ȘtergereO seară bună!