Aho, aho, copii și
frați,
încă nu vă bucurați,
c-am scăpat de tehnocrați!
Am
scăpat de ”lefegii”
și-am dat peste pontagii,
cu rude
pomanagii,
că sunt iarăși la putere
tot aceia unși cu
miere,
până, hăt,
mai sus de cot,
acel loc unde îi
doare
de a noastră bunăstare.
Tot acei care, când fură,
nu
mai au nicio măsură
se bulucesc la bucate
și iau tot, pe
apucate.
Noi muncim,
de ne spetim,
însă nu agonisim
nici
măcar o firfirică,
iar ei fură fără frică
și își
construiesc palate,
tot prin locuri izolate,
ca nu cumva un
plebeu
să îi calce pe bombeu.
Ia mai pocniți, măi, din
bici,
să îi ia cu tremurici
pe cei care, de ani buni,
s-au
spurcat la furăciuni!
Hăi, hăi...
Roată mare, băietani,
că
de douășcinci de ani,
plus ăsta care se gată,
țara a fost
ocupată,
nu de goți sau de avari,
nici de hoarde de
tătari,
nu de turci și nici de leși,
nici de dragii
megieși,
cântăreți la balalaică,
ce fac vodca din
pufoaică,
cunoscuți și drept muscali.
Alte triburi de
vandali
au năvălit peste țară
și-au făcut-o de
ocară.
Hrăpăreți autohtoni,
care au ajuns ”baroni”,
și-au
făcut, din astă glie,
pentru neamul lor moșie.
Ca lor să le
fie bine,
nu mai ştiu nici de ruşine,
fură voturi, fură
bani,
de vreo 25 de ani,
fură păduri, fură case
şi-şi
votează pensii „grase”.
Ia sunați, măi, din tălăngi
și
puneți mâna pe spăngi,
să stârpim această plagă
ce ne
lasă fără vlagă!
Hăi, hăi...
Deputații, senatorii
au
luat cu ei feciorii
și, puși pe căpătuială,
i-au adus în
Capitală,
dându-le, pentru moment,
loc călduț în
Parlament.
Dacă n-a mers varianta
să-și promoveze amanta,
pe
copile, pe nepoate
le-au făcut azi deputate,
să ne facă ele
legi,
când vor fi dânșii betegi.
Am avut, până mai
ieri,
neam de domni, neam de boieri,
neam de aprigi
militari,
neam de vrednici cărturari,
dar acum ne stau în
coaste
fel de fel de neamuri proaste,
dar alese de popor:
avem
neam de senator,
ne-am văzut acum ”dotați”
și cu neam de
deputați,
care se cred mari și tari,
că-s neam de
parlamentari.
Roată mare, feţii mei,
şi sunaţi din
zurgălăi,
acum, chiar de dimineaţă,
„parlamentarii pe
viaţă”
de noi să se îngrozească
şi din somn să se
trezească!
Hăi, hăi...
Roată plugul, dragii
mei,
şi sunaţi din clopoţei,
să se-audă-n largul
zării,
din Carpaţi, la ţărmul mării,
o urare
strămoşească
pentru stirpea românească:
Mult noroc şi
sănătate,
masa plină de bucate,
pensii bine
calculate,
salarii neîngheţate,
doar de astea s-aveţi
parte,
fiindcă-s binemeritate!
Ia mânaţi, cu toţii, măi,
să
se-audă peste văi
o urare din bătrâni:
LA MULŢI ANI,
IUBIŢI ROMÂNI!
