La despărţire...

(După „Doina”, de George Coşbuc)


Copilo, tu eşti gata
bagajul să ţi-l strângi
şi când te văd grăbită,
tu inima mi-o frângi,
dar, nu ştiu cum, e bine
când pleci, că-n urma ta
ne vor mări bugetul,
nu-l vor lăsa aşa,
concediul ce-l iei astăzi
e unul prenatal,
dar, pentru ţara noastră,
pot spune că-i... vital.


Natalitatea-n ţară,
se ştie, e-n derivă,
îţi mulţumim, din suflet,
că tu eşti mai... activă.
Avem noi, STS-iştii,
nevoie de copile
şi le primim alături
doar dacă sunt fertile
şi vor să procreeze,
asigurând poporul
că ele îi vor face
mai sigur viitorul.


Când vezi copii pe stradă,
cu lacrimi îi petreci
şi-ai vrea, biată copilă,
să ai vreo douăzeci.
Privind, ţi-aduci aminte
de-o fată din vecini
care şi-a dat odorul,
pe bani, unor străini.
Când o apasă dorul
şi dragostea de dânsul,
pe mama rătăcită
o podideşte plânsul.


Colegii tăi de breaslă
sunt toţi ca nişte zmei,
dar eu pun mare bază,
copilo, pe femei,
sunt mai organizate
şi mult mai silitoare,
au dovedit, ştii bine,
la ultima votare,
când prezidentul nostru,
ce ni-l dorim pe viaţă,
a câştigat scrutinul,
săracul, la mustaţă.


Conducătorii noştri
vor iar să fraudeze,
iar noi vom fi acolo,
prezenţi pe metereze.
Tu creşte-ţi liniştită,
cu dragoste, copilul,
căci noi, care rămânem,
ştim bine cum stă şpilul.
Vom fi mereu cu tine
şi toţi te înţeleg,
că-n fătul tău, copilo,
stă un buget întreg.

 Ilie Bâtcă

Circoteca

"Dacă-l raportez pe fostul licean pe care l-am cunoscut în urmă cu mulţi ani la concursurile literare şi de dramaturgie, la omul politic de astăzi, am sentimentul unei plinătăţi şi combustii interioare a devenirii. Pribeag el însuşi în căutare de alte identităţi, aşa cum facem toţi în tinereţile noastre, a experimentat asprimea departelui, singurătatea din afara României, tăind cu ascuţişul propriei minţi ani de muncă. Urmărindu-i devenirea, aşa cum fac toţi dascălii cu elevii lor, am rămas plăcut surprinsă să constat că ajunsese, într-o perioadă scurtă de timp, liantul şi motorul românilor din străinătate, intervenind în toate momentele de criză a specificităţii lor, restabilinsu-le onoarea, ştergându-le lacrima, aducându-le aproape umărul personal, iniţiative legislative şi zeci de mii de cărţi din marea noastră literatură, care să le aline dorurile.
Marin Sorescu a lansat, printr-un volum, un nou concept cultural – descântoteca – care înseamnă, prin sufixul „teca”, colecţie de descântece. Personalitatea pe care o prezint aici a construit, pas cu pas, pletora termenului românotecă, adică un cumul de românism, românătate, româneşte, mai exact de termeni derivaţi de la român. Şi dacă, cum spune Mircea Eliade, cosmosul este capodopera zeilor, mutatis mutandis, armonia spaţiului ocupat de români în exteriorul graniţelor este capodopera lui William Brânză".
Aceasta a fost, pe scurt, elogioasa prezentare pe care profesoara Magda Jianu a făcut-o, la cea de-a zecea gală a premiilor TVR Internaţional, ilustrului personaj care, într-un interviu acordat ziarului „Adevărul”, la începutul lunii mai a.c., declara că nu s-ar da în lături de la a folosi "vitamina" Elena  Udrea în viitoarea campanie pentru alegerile parlamentare. Reţeta pentru recâştigarea colegiului său ar putea fi distribuirea unor tricouri cu ministrului Dezvoltării, Brânză afirmând că utilizarea imaginii acesteia i-ar garanta victoria în proporţie de 99%.
Multe ar mai fi avut de spus doamna profesoară despre fostul său elev, numai că, presaţi de timp, prezentatorii n-au prea lăsat-o. Alţi parlamentari, miniştri şi susţinători ai actualei puteri, nominalizaţi pentru această gală, erau nerăbdători să intre în posesia râvnitelor premii. Organizată în "co-producţie" cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni (DRP), din subordinea premierului Emil Boc şi condus de Eugen Tomac care, pe linie de partid, este prim-vicepreşedinte PDL Diaspora, gala a fost transmisă în direct, pe TVR 1 şi TVR Internaţional, la o oră de maximă audienţă. Asta, pentru ca românii, din ţară şi de pe acolo pe unde se mai află ei, să poată vedea cum sunt răsplătiţi cei care, „intervenind în toate momentele de criză a specificităţii lor, restabilindu-le onoarea, ştergându-le lacrima”, le mai aduc aproape şi „umărul personal”.
Ca să rămânem în sfera termenilor dragi doamnei profesoare, putem spune că am asistat la o adevărată circotecă. Părerea mea!

Dăinuire

Stâncile ne-au dat tăria

şi stejarii semeţia,

ne-au dat apele doinirea

şi cerul nemărginirea,

frunzele ne-au dat fiorul,

ne-a dat ciocârlia zborul,

linişte ne-a dat câmpia,

ne-au dat munţii veşnicia.

De la tot ce-avem în ţară

am luat câte ceva,

altfel, vatra milenară

astăzi nu ne mai avea.

Mâinilor le-am dat putere,

lacrimilor mângâiere,

le-am dat florilor culoare,

bobului din brazdă, soare,

am pus miere în cuvinte,

vise-n mersul înainte,

în copii am pus iubire

şi în fapte nemurire.

În tot ce-am durat prin veacuri,

sufletul ni l-am zidit,

pe aceste vechi meleaguri,

altfel n-am fi dăinuit.

LA MULŢI ANI, ROMÂNIA!