(după „Cântecul redutei”, de George Coşbuc)
Treaba-i groasă, alelei!
Uite-i, mă, başibuzucii,
S-au gândit să-i dea papucii,
Negreşit, şi dumneaei,
Doamna de la Dezvoltare,
Care a păpat, se pare,
Miliardele de lei.
Strâng băieţii şi opinci,
Şi ghetuţe scâlciate,
Galoşi, cizme aruncate,
Putrezind printre popinci,
Gumari, ce-i poartă săracii,
Strâng, în Piaţă, ciumpalacii,
Hotărâţi s-o prindă-n clinci.
Un galoş, egal un vot,
În „Manifest” se arată.
Mahalaua-i supărată,
Cum se vede, rău de tot.
Dârdâiesc din dinţi, mă, vere,
Cei aflaţi azi la putere,
Însă nu de frig, socot.
Într-o zi - alt vicleşug -
Dete Boc porunci să-i puie
Un scăunel, să se suie
Şi să spună că-i belşug
În ţară şi să anunţe
Că mai dă nişte grăunţe
Boilor scăpaţi din jug.
Strigă viermii: „Ciocu` mic!
Păstrează-ţi cei cinci la sută,
Că-s buni banii pentru tută,
Să-i cheltuie pe... nimic.
De nu vin la licitaţii
Verişorii sau cumnaţii,
Să-i deie unui amic!”
E un ger, de-ngheaţă mucii,
Vremea e de stat în casă,
Ciumpalacii nu se lasă,
Se fac gheaţă vălătucii,
Când lozincile îşi strigă,
Iar pe Nuţi o intrigă
Că vor să îi dea... papucii.
Ilie Bâtcă
