Aprig, generalul Iarnă
iar în ţară se întoarnă
şi îngroapă tot în cale.
Unde-i deal şi unde-i vale,
nici măcar un geodez
nu-şi dă seama. La namiez,
câinii latră a pustiu,
unde-i casa nu mai ştiu
bătrânii prinşi la privată.
Nici făină, în covată,
nu mai au, nici untdelemn,
pentru sobă, niciun lemn,
au pus pe foc făcăleţul,
după ce au ars coteţul
unde-au murit, îngheţate,
orătăniile toate,
din fântână, scot zăpadă
şi-o aruncă tot în stradă,
fiindcă nimeni nu se-ndură
s-o pună în bătătură,
căci acolo-i berechet,
nu mai vezi niciun boschet.
Lumânări n-au pentru morţi,
pentru brad, nu mai au porţi,
lacrimi nu mai au, să plângă,
doar privirea lor, nătângă,
se îndreaptă către cer:
- Vine vreun elicopter?
....................................
Satul nici nu mai există,
îl poţi şterge de pe listă,
îl poţi şterge de pe hartă.
Mai marii ţării se ceartă
dacă-i stare de urgenţă.
Dând dovadă de „clemenţă”,
preşedintele susţine:
„Aţi trăit şi-aţi trăit bine!”
Ilie Bâtcă
