Mesaj ascuns

(la trecerea mea în rezervă, în urmă cu, eheeeeiiii, mulţi ani)

Până mai ieri, când un amic
a scos un plic din buzunar
şi mi l-a dat, n-aveam habar
ce-nseamnă (totuşi, hai să-i zic!)
literatura...de sertar.

Credeam eu, biet neştiutorul,
că au curs tone de cerneală
până când, coală după coală,
a strâns, prin vreme, autorul,
ţinându-le mai la fereală.

Dar (deziluzie totală!),
în plicul scos din buzunare
şi pus de mine la păstrare
era (ciudat!) o biată coală
purtând vechi urme de licoare.

O explicaţie bizară
(probabil din dicţionare)
cu termeni care mai de care
mai elevaţi, cum, bunăoară,
cuvântul EXTERNALIZARE.

Şi se mai întreba amicul,
cu litere subliniate
cu bold, cursiv şi extralate:
"Când, oare, va mai creşte micul
buget de austeritate?"

Atât şi altceva nimic
nu-şi mai notase autorul.
Probabil l-a lăsat umorul,
de-acum, pe bunul meu amic,
dar, sigur, îi voi duce dorul.

De ce-mi lăsase mie plicul,
a fost destul de clar mesajul,
căci, folosind metalimbajul,
mi-a dat de înţeles amicul
că-i musai să îmi fac...bagajul.