Aşteptarea României

(după ”Deşteptarea României”, de Vasile Alecsandri) 

Voi ce staţi în letargie, voi ce staţi în nepăsare,

N-auziţi, din studiouri, acel glas triumfător
Ce v-anunţă că e vremea să se facă o schimbare,
Să veniţi, cu mic, cu mare,
Să votaţi pentru popor?

Nu simţiţi cum, ascultându-l, cordul vi se înfioară,
Nu simţiţi cum decibelii lovesc zdravăn în timpan,
Când porniţi televizorul, dimineaţă, prânz şi seară,
Şi-l vedeţi (a câta oară?!),
Ţanţoş, pe micul ecran?

Iată! lumea se deşteaptă cu telecomanda-n mână,

Azi nimic nu mai contează, doar programele de ştiri,
Oricât de urgentă treaba, sine die se amână,
Că-i un ceas, o săptămână,
N-ai de ce să te mai miri.

PNL, în faţa lumii, l-a adus la-înaintare

Pe „Războinicul luminii”, în armură de arici,
Cu DD să se înfrunte, brav, pe câmpul de onoare
Şi să-l toace cu fervoare,
Precum toci carnea de mici.

Cum poţi tu, popor, rămâne condamnat întru orbire,

Cum de poţi să fii nevrednic de acest reformator,
Cum de nu-i arunci, în treacăt, un cuvânt de linguşire,
Lui ce, fără ostenire,
Luptă pentru viitor?

Până când să creadă lumea, o! săracă Românie,

Că nu ştii fiii-ţi destoinici să îi ocroteşti la sân,
Până când îi laşi pe unii să se ducă-n pribegie,
De folos putând să-ţi fie,
În Parlament de rămân?

Până când, sărmană ţară, nu dai către dânşii sfară,

Să-ţi strângi fiii de pe drumuri, să-i adăposteşti în cort,
Să te scuipe dinăuntru, nu ca alţii, de afară,
Făcându-te de ocară,
Fără prea mare efort?

Sculaţi, fraţi, din letargie, soarele vi se arată,

Nu se cade răsăritu-i peste ţară să rataţi,
Ahtiată de putere, într-o goană disperată,
Alianţa o erată
O să dea, dacă-l votaţi!

Hai, români, cu mic cu mare, fraţi ai mei întru simţire

Demnitatea cu Becali noi putem s-o dobândim,
Dovediţi-i lumii large c-aţi ieşit din amorţire
Şi primiţi-l cu iubire
Pe ”fratele” lui Vadim!