sâmbătă, 17 septembrie 2011

Din atâtea dulci fantasme...

(după Mihai Eminescu)

Un cioban dintre aceia ce habar nu au de limbă,
Ce-au amanetat măgarul, dar cu Maibach-ul se plimbă,
Pe cojoc dormea, visându-şi mâna dreaptă pe o spadă,
Dară ochiu-nchis afară înăuntru-i da să vadă.
Vede cum din a lui turmă se desprinde un cârlan
Şi s-apropie de dânsul, preschimbat în Pavel Dan.
Ca de pasul primăverii, se însenină cararea,
Apele-amorţesc în matcă, vântu-şi ţine răsuflarea,
Împrejurul se-nfioară de a lui deşteptăciune,
Stelele pălesc pe bolta ca o mare de tăciune,
Pulbere de diamnate cade fină peste stână
Şi, venind de el alături, îi întinde-o flască mână.
- Las` să pun înţelepciunea-mi la picioarele-ţi trudite
Şi să te slujesc o viaţă, cu credinţă, preamărite!
Scris în cartea vieţii este şi de veacuri şi de stele
Tu să-mi dai banii cu sacul pentru sfaturile mele...

Şi cum îl privea ciobanul, Dan se-ntunecă mai tare,
Iar în inima lui simte cum vibrează o chemare
Care creşte într-o clipă mai ceva ca într-un veac,
Ca o sete de mărire ce nu mai cunoaşte leac.
Vede cum îi dau pe-afară, din straiţă, euroii
Şi cum îi inundă târla, precum căcăreaza oii,
Basculantele aşteaptă, căci n-au unde-a mai întoarce,
Ca purcoaiele de galbeni la stână să îi descarce,
Bani agonisiţi de dânsul din "comerţul cu iaurt",
Nu ca alte hahalere, din politică şi furt.
Mai în zare, spre Pipera, un teren i se arată,
Un plocon ce i-l va face mahărul de la Armată,
Iar el îi va-ntoarce darul - un spaţiu pentru copila
Bosului, să aibă, biata, unde să-şi înalţe vila.
Vede cufundate-n beznă Ferentarii, Zăbrăuţii
Şi în juru-i cum se-adună mardeiaşii toţi şi şuţii,
Proslăvindu-l şi pupându-i dreapta ce aruncă banii,
Cum grăunţe, la mioare, iarna-împrăştie ciobanii.
Pare c-ar avea în faţă o mulţime de butoane
De unde, trufaş, dictează scorul de pe stadioane
Şi îşi face, din arbitrii cumpăraţi, zeci de pilaştri
La imperiul ce-l înalţă, zi de zi, pe roş-albaştri.
Ziarişti ce dau năvală pe Aleea Alexandru
Poze-i fac ce-ngreţoşează până şi-un vetust calandru
Şi, călcându-se-n picioare, îi sorb vorbele din gură,
Râzând tâmp, când "preacreştinul" îi bălăcăre şi-njură.
Vede cum de a lui bundă îi atârnă şi străluce
Crucea lui Andrei Şaguna, ce abia o poate duce,
Toate se întind 'nainte-i, ca pe-o uriaşă tavă,
La picioare îi stă ţara, arătând ca o epavă...

Se cutremură ciobanul, se deşteaptă şi pe boltă
Vede luna cum pluteşte şi-n el toate se revoltă
Şi ficatul, şi stomacul, şi puţinii neuroni,
Cătrănit că, înainte-i, zeci şi zeci de faraoni
Şi-au înălţat, fiecare, măcar câte-o priamidă.
Copleşit de-acele vremuri, se gândeşte cu obidă
Că, oricât el s-ar opune, timpul vine şi se trece
Şi-n a lui nimicnicie n-are cum a-i mai întrece,
Aşadar nu-i mai rămâne, din atâtea dulci fantasme,
Decât să-şi procure-ndată un palat, precum în basme,
De la care să întindă, pînă-n deal la Cotroceni,
Un covor roşu din lână, dedesubt având coceni,
Peste care el - "alesul" de o plebe fără minte -
Să păşească spre fotoliul, multrâvnit, de preşedinte.
Pân-atunci, să fie sigur că a sa intruziune
Va da roadele scontate, vrea să facă fuziune
Şi, pătruns de importanţă, sus şi tare el declară
Că mişcarea o va face spre... Mişcarea Populară.

Neuronii o iau razna, măcinaţi de paranoia,
Şi gândind că totul fi-va după cum îi este voia,
Îşi trimite-n graba mare toţi nepoţii şi toţi finii
Veste să repeadă-n ţară că-i "războinicul luminii",
E Napoleon Întâiul sau, mă rog, dacă e cazul,
Mulţumi-se-va să-i zică lumea doar... Mihai Viteazul.
Spunând el acestea toate, se îneacă şi sughite,
Amintindu-şi de “Tribunul” care nu prea îl înghite.
Steie liniştit, sărmanul, în Pipera, căci “Tribunul”
A uitat bălăcăreala ce i-a făcut-o "preabunul"
Şi al doilea pe lista de acces către Bruxelles
L-a trecut cu mânuşiţa-i tremurândă chiar… pe el
Şi-al său vis de preamărire, ce mocneşte ca un jar,
A luat conturul unui... europarlamentar.
Însă mintea lui bolnavă „coace” vise an de an,
Cum n-a-ndrăznit să viseze neam de neamu-i de cioban.

Cu ce am greşit noi, Doamne, o naţie blestemată,
De ne reprezintă-n lume un cioban şi-o agramată?!

Ilie Bâtcă  

9 comentarii:

  1. Am citit splendidul text de două ori, este o vivisecție socială, fără anestezie!
    Nu-mi pot permite opinii, poate că nu le am la îndemână .
    Sper ca spusele cărturarului Gheorghe Asachi să constituie un răspuns- cam dur, ce e drept- interogației retorice din finalul poemului dumneavoastră.
    Ca învățătură de minte, pentru noi toți.
    „O nație care a pierdut încrederea în sine, între toate altele este cea mai mizerabilă, pentru că a frânt bastonul pe care se poate răzima„.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred, totuşi, că încă nu e totul pierdut, că mai avem forţa să îndreptăm lucrurile pe făgaşul lor normal.
    Nu ştiu dacă aţi citit şi parodia după "Scrisoarea III". Am postat-o pe vremea când încă nu aveam vizitatori pe acest blog. Dacă vă faceţi timp, o puteţi găsi printre postările din luna aprilie!
    Vă mulţumesc pentru aprecieri!

    RăspundețiȘtergere
  3. Am gresit, Doamne, ne iarta! N-am avut niciun motiv
    S-alegem in fruntea tarii, pe cel mai mare betiv.

    RăspundețiȘtergere
  4. Adevăr grăit-ai şi de data asta!
    Noi, cu mâna noastră, am adus năpasta...

    Dacă nu tragi cu ochiul şi la „Umbra lui Bercea”, nici nu ştii ce pierzi!
    DDD (Dacă doreşti, desigur!)

    RăspundețiȘtergere
  5. Am "rumegat-o" in primul minut de la afisare! Nu stiu de ce mi-a "scapat" comentariul. Nu pierd niciun cuvintel din ce postezi.

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte bine ticluita ! Felicitari.O seara frumoasa, Odorica

    RăspundețiȘtergere
  7. Mulţumesc. Păi, dacă nu era bine ticluită, n-ar fi putut să o "rumege" prietenul meu Ică. De felul lui, e cam pretenţios.
    O zi minunată!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Biliuta
    1. Splendid! Splendid! Splendid ca si creatie, dar si dureros, in acelasi timp!
    2. Poate suntem blestemati pentru ce am facut in ziua de Craciun a anului 1989...

    RăspundețiȘtergere
  9. ELENA, dacă e dureros ce scriu, eu nu am nicio vină. Aş fi vrut să scriu altfel, chiar am încercat, dar nu-mi iese. De fiecare dată ajung la acest registru...

    RăspundețiȘtergere