miercuri, 15 iunie 2011

Dacă Eminescu ar trăi...

Dacă astăzi nu s-ar fi împlinit 122 de ani de când Luceafărul rătăceşte printre stele, dacă pana lui măiastră ar fi lăsat şi astăzi să curgă din vârful ei cuvinte menite să mângâie, dar să şi şfichiuie, am crede că rândurile pe care le vom reproduce mai jos au fost scrise ieri, sau astăzi, cu câteva minute înainte ca prima pagina a ziarului „Timpul”, la care a lucrat vreme de şase ani, să ajungă la teascuri...


De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceste sus si economiceste jos; amândouă ordinele de lucruri stau într-o legătură strânsă; civilizaţia economică e muma celei politice.
Dacă în timpul când ni se promitea domnia virtuţii, cineva ar fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur ar fi fost declarat proroc mincinos.
Să fi zis cineva că cei ce promiteau economii vor spori bugetul cheltuielilor cu 40%; că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele; că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionar să atârne atât de mult de autorităţile supreme încât aceste mii de oameni să voteze conform comandei din Bucuresti; că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavodă-Chiustenge (Constanţa n.r.), care nu face nici cinci, si că patru milioane din preţul de cumpărătură se va împărţi între membrii Adunărilor; că se va constata cum că o seamă de judecători si de administratori în România sunt tovarăsi de câstig ca bandiţii de codru. Daca cineva ar fi prezis toate acestea lumea ar fi râs de dânsul si totusi nu numai acestea, ci multe altele s-au întâmplat si se întâmplă zilnic, fără ca opiniunea publică să se mai poată irita măcar.
Nu există alt izvor de avuţie decât munca, fie actuală, fie capitalizată, sau sustragerea, furtul. Când vedem milionari făcând avere fără muncă si fără capital nu mai e îndoială că ceea ce au ei a pierdut cineva.
Mita e-n stare să pătrunză orisiunde în ţara aceasta, pentru mită capetele cele mai de sus ale administraţiei vând sângele si averea unei generaţii. Oameni care au comis crime grave se plimbă pe strade, ocupă funcţiuni înalte, în loc de a-si petrece viaţa la puscărie.
Funcţiunile publice sunt, adesea, în mâinile unor oameni stricaţi, loviţi de sentinţe judecătoresti. Acei ce compun grosul acestei armate de flibustieri politici sunt bugetofagii, gheseftarii de toată mâna, care, în schimbul foloaselor lor individuale, dau conducătorilor lor o supunere mai mult decât oarbă.
Justiţia, subordonată politicii, a devenit o ficţiune.
Spre exemplu: un om e implicat într-o mare afacere pe cât se poate de scandaloasă, care se denunţă. Acest om este menţinut în funcţie, dirijază însusi cercetările făcute contra sa; partidul ţine morţis a-l reabilita, alegându-l în Senat. Partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale care calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor si trec, totusi, drept reprezentanţi ai voinţei legale si sincere a ţării. Cauza acestei organizări stricte e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia si Camorra, care miroase de departe a puscărie.”

12 comentarii:

  1. Îmi place să mă gândesc la ivirea LUI!!

    Și la vorbele lui George Călinescu-

    Eminescu a fost, într-un cuvânt, un om înzestrat sa exprime sufletul jalnic sau mânios al unei multimi în primejdie de a fi strivita de puterile îndârjite ale lumii vechi, sa o învioreze cu vehementa si s-o împinga înainte, aratându-i viitorul în chipul unui trecut idilic si pe care soarta l-a aruncat într-o societate parând entuziasta de progres si grabita de a-i lepada vesmintele vetuste, dar hotarâta a nu abandona nimic din privilegiile ei [...].

    Astfel se stinse în al optulea lustru de viata cel mai mare poet pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamântul românesc. Ape vor seca în albie, si peste locul îngroparii sale va rasari padure sau cetate, si câte o stea va vesteji pe cer în departari, pâna când acest pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice în teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale."

    La steaua

    La steaua care-a rasarit
    E-o cale-atât de lunga,
    Ca mii de ani i-au trebuit
    Luminii sa ne-ajunga.

    Poate de mult s-a stins în drum
    În departari albastre,
    Iar raza ei abia acum
    Luci vederii noastre.

    Icoana stelei ce-a murit
    Încet pe cer se suie;
    Era pe când nu s-a zarit,
    Azi o vedem, si nu e.

    Tot astfel când al nostru dor
    Pieri în noapte-adânca,
    Lumina stinsului amor
    Ne urmareste înca.”//

    și
    ”Cauza decadenței școalelor e dar declasarea generală care se răsfrânge asupra corpului profesoral ca asupra întregii țări.
    Răul trebuie scos din rădăcină, trebuie ca fiecăruia, fie director de bancă, fie amploaiat la Regie, la Domenii, la drumul de fier, să i se ceară în schimbul echivalentului material probe că posedă un capital intelectual de resort, probe că a învățat carte, că pricepe treaba la care e pus. Dar când măsura generală de cultură ce li se cere Mihăileștilor, Costineștilor și Caracudelor sunt patru clase primare, iar echivalentul material, plătit din munca altora în schimbul acelei prețioase culturi, se suie la milioane, nu se poate pretinde nici de la profesori să fie altfel decât sunt....„Școalele noastre sunt rele„. pagina 612, MIHAI EMINESCU, OPERE, III ,Publicistică.//
    p.s. nu doar de dragul vorbelor, nici ca o scuză..Eminescu este eternul nostru contemporan !!!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Salutare Iliuta! Esti sigur ca articolul nu este "ciugulit" dintr-un ziar al zilelor noastre? Sau nu mai exista "Timpul"? Cata lipsa de imaginatie la poporul acesta! Sa nu schimbe el nimic in "printipii", dupa aproape 150 de ani?! Vai de noi!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ INCERTITUDINI:
    E bine să ne mai amintim, din când în când, vorbele bune spuse despre Eminescu, pentru că, în ultima vreme, prea s-au înmulţit cele rele.

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Ică:
    Sigur, materialul nu a fost "ciugulit" dintr-un ziar al zilelor noastre. Ce ziare ai văzut tu că se ocupă de astfel de probleme? Din ziarele de astăzi, atâtea câte au mai rămas, nu prea ai ce să "ciuguleşti". Cel mult să... ciupeşti ceva. Ai toată LIBERTATEA s-o faci.
    S-auzim de bine!

    RăspundețiȘtergere
  5. Nea Fane da Instructia de front candu-i planificata!!! am promis ca viu !!! Sanatate multa si ..piciorul sus .piciorul sus pana la ...stele

    RăspundețiȘtergere
  6. Dacă ar fi să răspund şi eu aşa, în doru lelii, aş întreba: Ce are... aia cu Prefectura? Doar dacă nu cumva te-ai gândit, pornind de la subiectul pe care l-am abordat eu, că Eminescu, în calitatea sa de revizor şcolar (denumire veche pentru ceea ce este astăzi inspector şcolar), pentru judeţele laşi şi Vaslui (1 iulie 1875 - 2 iunie 1876), a avut tangenţă şi cu "instrucţiunea publică" (instrucţia de astăzi, fie ea şcolară sau militară). Am scris toate astea, ca să-ţi găsesc o scuză...

    RăspundețiȘtergere
  7. http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/01/vreme-trece-vreme-vine.html

    RăspundețiȘtergere
  8. Mulţumesc. Am trecut în grabă pe la adresa indicată. Cu îngăduinţa gazdei, o să-mi fac timp pentru o vizită mai lungă.

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc Biliuta!
    Am incercat sa te scot din pepeni,curios fiind sa vad cum injuri! Nu am reusit.
    Demonstrezi ca esti un adevarat domn!
    O zi buna!

    RăspundețiȘtergere
  10. Bună seara!
    Încercând să scriu un comentariu la postarea dumneavoastră Testament, am comis cea mai gravă eroare. Îmi cer scuze!
    Am făcut corectura!
    Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
  11. Salut biliuta! Vaz ca d-na profesoara te-a "agatat", virtual!

    RăspundețiȘtergere
  12. Ică,
    Io nu băgai de seamă. Promiţ să fiu mai atent de-acu încolo.

    RăspundețiȘtergere