O
dată măcar nu l-am auzit plângându-se, în faţa naţiunii, că
nu poate face el ceva. Cel mai priceput era la... tăiat. Nimeni
altul nu ştia mai bine ca el a mânui coasa, toporişca, lopata sau
condeiul. Am văzut cu toţii, pe micile ecrane, la ore de maximă
audienţă, cum cădea iarba sub tăişul coasei sale, cum, desprinsă
cu măiestrie cu toporişca, sărea cât colo coaja copacilor aduşi
de ţapinari special pentru domnul Boc sau cum, jucându-se cu
lopăţica, îşi tăia drum prin nămeţii cât casa,
lăsându-i cu gura căscată pe generalii care îl însoţeau. Şi
am mai văzut, ba unii chiar am simţit cum au fost tăiate, dintr-un
condei, „pensiile nesimţite”.
Ei,
bine, în privinţa asta Ponta s-a dovedit un neputincios. Şi chiar
şi-a recunoscut neputinţa, spunând că nu poate tăia „salariile
nesimţite”, că nu-i permite legea. De parcă lui Boc i-ar fi
permis. Dar el s-a descurcat. Cum, necum, neţinând cont de
tradiţii, de legile din Lăuntru şi de cele din Afară, a dat o
lege nouă, cu cea veche ştergându-se la... tălpi. Ponta nu poate
da! Că de ce să îl supere el, de exemplu, pe şeful Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor care, cică, ar încasa lunar UN MILIARD
OPT SUTE DE MILIOANE de lei vechi. Am scris suma cu litere, ca să nu
mă încurc în zerouri, că-s al dracu`
de
multe...
