La aniversare

De ziua lui, românii, milioane,
se-adună-n inutile săli de sport,
în parcul comunal, pe stadioane
şi, unde n-au, se-adună şi în cort.

Pe unii dintre ei i-apasă jena
şi-nghit cu mare greutate micii,
ştiind că-s ridicate de Elena,
pe banii destui, aceste... edificii.

Draple roşii, roşii trandafiri
împodobesc pereţii şi tavanul,
priveşti acestea toate şi te miri
că secera lipseşte. Şi... ciocanul.

Dar nu va trece mult şi fi-vor puse
la locul lor însemnele acestea,
spre amintirea vremilor apuse,
şi vom lua de la-nceput povestea...

Vom spune iarăşi că a fost odată,
pe când abia ni se năşteau nepoţii,
o ţară mândră, binecuvântată,
pe care au distrus-o toţi netoţii.

Vom depăna povestea, ani la rând,
din faptul serii, până către zori,
dar nu vom recunoaşte, nici în gând,
că am rămas doar... simpli spectatori.

Omagiu

Stimate Ponta Victor Viorel,
eşti pentru noi o nouă galaxie
şi, auzind că tu eşti cel mai cel,
fac toţi duşmanii tăi apoplexie.

În marşu-ţi falnic către Cotroceni,
noi te-nsoţim cu trâmbiţi şi urale,
ştiind că faci, din când în când, pomeni
din alea de le zici... electorale.

Invidioşi, de crapă rânza-n ei,
spun unii că ai fi un mediocru,
pe ăştia-i înjurăm de Dumnezei,
cum ne-a-nvăţat, în taină, tata socru.

Tu, botezat întru ortodoxie,
eşti pentru noi Eroul mult visat,
eşti, am mai spus, o nouă galaxie,
iar noi suntem poporul... bulversat.

Joienel şi amnistia

- Mămiţică dragă, cât m-ai alăptat

Şi ai primit moca leafa de la Stat,

Te-ai zbătut să capeţi un venit în plus?

- Joienele dragă, asta e exclus!

În cireada noastră, două, trei colege

Ştim că nimeni nu e mai presus de lege,

Chiar dacă văcarii care ne conduc

Fură, cu cisterna, chiar din lactoduc.

Eu, viţelul mamii, nu m-am ofuscat

Că am tras, ca alţii, targa pe uscat

Şi, chiar dacă tac-tu, uneori, contestă,

Eu sunt, dragul mamii, o vită onestă.

Am rămas, adesea, fără o lescaie

Şi n-aveam ce pune seara în tigaie,

Chiar ştiind că suferi, că vei fi flămând,

Joienele dragă, nu mi-a dat prin gând

Să fac precum tac-tu, bou „ultradeştept”,

Şi să trag ciurdarii cu nu`ş ce în piept.

- Dar de ce, mămucă, să fii tu mai brează,

Când ciurdarii, iată, le amnistiază

Pe acele mame care, se-nţelege,

Au mai scos venituri şi... pe lângă lege?

Şi se mai aude, mamă, că ciurdarii

Se pun astăzi bine cu pensionarii

Care, pentru nişte lei din ăia vechi,

Au mişcat la doctori, cică, din... urechi.

- Eeei, viţelul mamii, ascultă la mine,

Cine face asta nu-i un fitecine,

Amăgind cireada cu doi, trei coceni,

Ciurdarul se-ndreaptă către... Cotroceni.