Post mortem

(după George Coşbuc)

A mai murit un deputat
Dintre acei de la Putere,
Dar nu a fost, precum se cere,
În catastife declarat.

Să-l ţină-n viaţă, mai departe,
Milică Boc a chibzuit
Şi-acest deces l-au tăinuit,
Că-i Palfi bun şi după moarte.

Hunor a zis: „A fost model,
Ne-a părăsit mult prea devreme.”,
Roberta arunca blesteme
Spre cei ce întrebau de el.

Nici vorbă să-şi cernească portul,
Nici să jelească n-au putut
Şi nici măcar nu au ştiut
Dacă în viaţă mai e mortul.

Şi nu vor şti! În veci de veci
Acest secret nu-l vor pătrunde
Şi nici nu-şi vor putea răspunde
Cum s-a făcut, din dramă, scheci.

Au încetat să iscodească
Dacă există un mormânt,
Nu se mai suflă un cuvânt
Despre o treabă pământească.

Doar în şedinţe, uneori,
Când e dezbaterea în toi,
Li se arată un strigoi,
Privind cu ochi întrebători.

Şi-ntr-una, cată spre Cotoi
Şi spre Roberta Anastase,
Rugându-i, parcă, să îl lase
Să-şi ducă viaţa de apoi.

Prea mare este interesul
Întreţinut de mari orgolii:
Ei vor rămâne în fotolii,
De-ar fi să piară Universul,

Nu doar un om, un deputat
A cărui vină e aceea
Că el, murind, le-a dat ideea
Să-i ţină locul ocupat.

Ilie Bâtcă