joi, 28 iulie 2011

Vulpea şi câinele


Vulpea, renumita hoaţă
ne-ntrecută în „idei”,
s-a gândit s-ajungă soaţă
câinelui rămas holtei.
Urmărea cu orice preţ
să-şi încerce acest plan,
căci văzuse-ntr-un coteţ
doar puicuţe de vreun an,
iar coteţu-acela mare
ştia sigur că-l avea
în pază şi apărare
câinele vizat de ea.
Câte vorbe dulci să-i spună
a putut, nu ştiu nici eu,
dar, în mai puţin de-o lună,
a ajuns... madam Dulău.
A urmat luna de miere,
cu fripturi mari la grătar
şi stropite, cum se cere,
cu cel mai bun Murfatlar.
Lua, fără a se teme,
azi o puică, mâine iar,
că-n coteţ, după o vreme,
n-a rămas un... ou măcar.
Şi atunci, se înţelege,
şi-a făcut frumos bagajul
şi a apelat la lege
să-i desfacă mariajul.
Rămas singur şi sărac,
neavând ce pune-n oală,
câinele şi-a zis, posac:
- De-acum, fără îndoială,
casă nu o să mai fac
cu o vulpe... imorală.

Ilie Bâtcă  

4 comentarii:

  1. @Biliuta
    Asta e! Frumusetea, siretenia, iscusinta, gratia, chiar hotia toate sunt de genul feminin. Ma rog, si ipocrizia, minciuna, rautatea...
    Vreau sa stiu daca au divortat prin metoda clasica, sau de comun acord.

    RăspundețiȘtergere
  2. @ CEZAR:
    Am văzut că m-ai dat lipsă la apel. Am avut o scurtă permisie, aşa că, chiar dacă s-o fi ţinut instrucţia de front, eu n-am participat. Sper că te-ai liniştit acum...

    RăspundețiȘtergere
  3. @ELENA:
    Într-adevăr, toate sunt de genul feminin. Dintre cele enumerate, eu apreciez frumuseţea, graţia şi iscusinţa.
    Cei doi au divorţat prin metoda clasică. Nefiind nişte pui la mijloc, treaba s-a rezolvat repede.

    RăspundețiȘtergere